Stop and stare.

Dear world, thanks for this bad feeling, thanks. I feel alone, i feel like nothing, but it's doesn't matter right? Nobody's here, because i wanna talk with someone and i can't....

Am un sentiment minunat in momentul de fata, si doar furia ce-o simt atat de arzatoare in minte m-a facut sa scriu pana la urma pee blog, desi n-am ami scris de multa vreme si probabil nimeni nu citeste. Lumea se ascundee,intelegeti? Se ascunde pe la colturi si vorbeste, ca sa nu cumva sa aud, ca nu cumvaa sa stiu eu pentru ca din asta traim pana la urma, din minciuna. De dimineata mi-am dat seama ca toate fricile pe care mi le-am dezvoltat de-alungul anilor sunt din cauza faptului caa de cand eram micaa mi se spuneai de multe ori minciuni, si nu eram ascultata. Dar nu conteaza, nu-i asa? Pana la urma din asta traim,din supravietuire. Supravietuiesti in fiecare zi, in banca 2-a de la geam, c-o prietena care il uraste pe prietenul tau si-l ignora si se poarta urat si care in cele din urma ajunge sa te ignore chiar si pe tine. Dar nu conteaza , nu-i asa? Avem prea mult timp ca sa nu ne spunem nimic, incercand sa rezolvam problemele
De doua seri incerc sa dau de C. si astept un semn de viata, poate oricat de mic si semnificativ acoloo
Sincer noaptea trecuta am vrut sa-l sun pe R. nestiind daca as fi fost cu adevarat in stare sa-i spun tot ce mi s-a intamplat in ultimaa vreme, si sa-mi zicaa: calmeaza-te, lucrurile sunt stupide, n-are rost, prietenaa taa, asaaa e ea. Cat despre el, toatee, poate e doar invidia.
Chiar nnu ma intereseaza,imi vreau inapoi prietena care ma accepta cu toate lucrurile din jurul meu, si pe care in cele din urma n-am ajuns s-o ignor chiar eu pentru caa indirect ma raneste asa cum stie ea mai bine s-o faca.
Atmosferaa de acasaaa e aiurea, e ciudata, dimineataa cand incepusem sa-i zic toate tampeniile mamei mi-am dat seama din nou ca orice as spune ea ar zice ca nu-i corect. Ca orice nota as lua, poate chiar si 11+ tata ar zice ca fata lui e tot ultimaa, din clasa, ca e slaba, caaa e proasta, in ciuda faptului ca se mentinee la un nivel constat de 9 si 10.
M-am simtit singura pentru cateva ore, dar nu conteaza, imi va trece. Imi voi reveni probabil ami devreme sau mai tarziu chiar daca nimeni nu va observa. exagerez probabil, sau nu.
Ascult muzica, si ma pregatesc sa plec. Nu stiu unde ma voi duce. Ne vedem pe aceeasi borduraa, la aceeasi ora tarziee din noapte...
As aveaa nevoie de-o imbratisare, si-o noapte pierdutaa privind stelele..in ciuda frigului de afara.

s-au schimbat atatea lucruri de cand nu am mai trecut pe aici, linistea e apasatoare, ma inebuneste; sunt lucruri pe care le simt acum si inainte nu; am renuntat la multe din cauza unor persoane, am schimbat un miliar de lucruri la mine in cinci secunde; si se observa; 

Sunt zile;

sunt zile in care iti aduci aminte , si incepi sa tremuri; sa uiti de tot; sa fii suparat; sa'ti dai seama ca ceilalti din jur observa; sa nu pot explica;
sunt zile in care vrei sa spui atatea lucruri si nu poti; nu poti si atat;restul chiar nu conteaza; restul nu poate fi explicat si lucrurile raman inchise in noi;
as vrea sa am sansa sa spun cv, dar mi'am pierdut dreptul de mult; cred, probabil;
(Tacerea este cel mai asurzitor tipat al sufletului)

Va veni un timp cand realitatea va fi albastra;

Va veni un timp cand vei realiza ca tot ce'ai crezut in copilarie see va spulbera in doua secunde. Vei afla adevarul, te vei confrunta cu el, vei cadea si apoi vei renunta spunandu'ti ca nimic din toate astea nu conteazaa prea mult.
Oamenii vor fi indiferenti; vor tipaa la tine ca niste prosti pentru ca'ti sunt superiori; vor trece peste; te vor face sa pierzi zile si nopti ascultand la masaa o poveste despree oameni mincinosi si inselatori ; te vor minti spunandu'ti caaa frumoasele cutremuree din judetul tau sunt fenomene normale ; vor vrea sa te sustina si' n acelasi timp te vor impinge spre groapa in care au cazut si ei; iti vor spune lucruri pe care n'ai crezut vreodata caa le vor spune; vor vorbi; vor astepta sa le faci tu treaba si ei sa se distreze; o sa'ti faca promisiuni si vor ramane vorbe iar tu vei plange; vor face totul pentru binele vostru; n'or sa va asculte dorintele ; n'or sa stie niciodata cat suferiti din niste lucruri banale; iti vor spune cu indiferenta si nepasre: " la noi nu exista asa ceva. Ce vrei sa fac eu? Lasa'ma naibii in pace ..." ; isi vor lasa amprenta in gandurile si viziunea ta despree viata ; te vor face sa te simti mizerabil si ei vor rade; nu te vor intelege; vor uita chiar la un moment dat; vor spunee ca nu ai chef, cand tuu defapt ai vreaa sa fugi; as fugi, as face atat dee multe lucruri, as participa la evenimente...as mai spune dar nu merita;
Sa nu'i judeci; insaaa gandurile si dezamagirile vor ramane vesnic acolo undeee n'ar trebui saa fie decat multumire;
Va veni o vreme cand adevarul ce'l ascundea candvaaa lumea, tee va lovii direct pe neasteptate si nici n'o sa'ti dai seama, cum atatea lucruri au trecut pe langaa tine fara sa'ti poti imagina; fara sa ai sansa dee a le prinde din urma;
Oamenii vor citi cee scrii si totusi nu conteaz, nu vei schimba nimic din realitatea pe care ai ilustrat'o intr'un post ciudat intr'o dimineataa ploioasaaa cand randurile din caietul de informatica asteapta nerabdatoaree sa te chinuiee;

20:14 intr'o zi cu ghinion si soare.

Ascult nouaa melodie de la avril si ma uit ca fraiera la caietul gol din fata mea. Ar trebui sa scriu la ATP. Ar trebui, dar nu stiu ce sa scriu, nu stiu daca merita sa scriu, nu stiu daca ma simt in stare sa scriu si laa materia asta aiurita.
Ma simt rau si'as vrea saa urlu in ciuda faptului caa foaia caietului este uda de vreo jumatate de ora si chiar nu'mi pasa. Am avut o zi proasta.
In casa sunt aprinse luminile, bunicul e dincolo, matzu nu sta cu mine iar mama ma sunaa la fiecare 5 minute si aproape c'am izbucnit in plans ultima data. M'am purtat ca o idioata cu Iu. Astazi si nici nu mi'am cerut scuze. Pe Io. l'am ignorat dupa penultimaaa ora, i'am zis "la revedere" cand amplecat de la info dar nici nu a mai rama doua secunde, sau n'a dat niciun semn dee viata sa vada cum a fost testul. Am schimbat priviri intrebatoare in ora si nimic mai mult gen " hei.." .
Am gresit problema 3 pentru ca m'am grabit. Am facut pe 1 si 2 aproape complet. Am inceput pe 5 si 6, m'am incurcat la calcule si am gresit tot. :-j. L'am facut pe 7. Sper sa iau mai mult de 4.50.
Nu le'am spus alor mei. Ar fi inceput iar saa zica "haidee sa vorbim cu ala, ala, hai saa dam bani, haideee ca nu stii".
Haide sa pregatim un copil prost pentru viata pe care noi i'o construim. La mate profa ma intreaba " daca am inteles" . Si eu zic " da" pt ca spun adevarul, dar nu stiu de ce ma intreaba. Ma simt ca o proasta.
Astazi am rezolvat ceva la chimie. Mi'au iesit problemele si la test am gresit. Mama repeta si eu imi ziceam in gand " pot.pot singura! Pot eu. De ce crezi ca sunt asa proasta? De ce? ".
Si probabil acum nici nu conteaza. Stiu doar c'o sa iau o nota rea. Pe langa spusele D. De azi " lAsaa ca tu stii si iei 10, taci din gura".
Imi pare rau pentru postu asta, ma dezvatasem dee obiceiul asta...Imi pare rau ca va dezamagesc, imi pare rau c'am fost o prietena rea.

cutremur de 5.5 in vrancea.

Nu inteleg de ce toata lumea a pus pe facebook, aceasta fotografie . Probabil dormeau atat de bine in timpul cutremurului, pe cand multi oameni fugeau speriati prin casa, prin blocuri. Mi se pare ca asta da dovada de prostie, egoism, cretinatate(probabil n-am scris bine dar nu conteaza).

Nu stiu cum au simtit-o cei care stau la casa, dar pentru caa Io. nici macar n-a dat dimineata un telefon sa vada daca sunt vie si teapana, probabil nu s-a simtit asa de rau. Inca tremur, si stiu ca nimeni nu ma va crede de ce m-am speriat asa de rau si de ce  inca si acum tremur speriata de ce s-a intamplat noaptea trecuta.

Stirile urla in continuu "77 de cutremure in galati intr-o singura saptamana/190 de cutremure in decursul a 10 zile-2 saptamani" si voi spuneti c-ar trebui sa ne calmam si sa stam linistiti? Nu. Am inceput sa urlu, m-am speriat, am crezut ca totul o sa se prapuseasca si n-am stiut in ce directie s-o iau. Si cand s-a terminat mama m-a luat in brate si mi-a zis sa ma calmez, iar eu am inceput sa plang. O luasem razna, intr-un moment ca asta, fraiera de mica o luase razna. Nu exagerez, dar mi-e frica de faptul ca fenomenele anormale din Galati ar putea ajunge si pana la mine, sii caa lumea deja e speriata.

Am auzit ca vor incepe forarile in februarie. Chiar vietile noastre costa miliarde de euro?NU. Daca am invatat ceva de-alungul celor 16 ani de plod idiot, prost si fraier, nebun si inconstient,este faptul caa "banii nu cumpara fericirea". Banii nu vor rezolva niciodata nimic, banii sunt bani si nimic mai mult, nu pot cumpara vieti, nu te pot vindecaa de boli incurabile, nu cumpara iubire, nu cumpara nimic. Iar cei care cred asta sunt niste prosti.

Daca vor fi cutremure de genul celor din Galati, sau cel din Vrancea, nu stiu cat de repede voi fugi cat mai departe de aici. Acum ma intreb de ce nu am plecat cand am avut ocaziaa?

Dupa zgaltaiala de noaptea trecuta, mi-e frica de chestiile astea, mi-e frica de ce s-ar putea intampla in rest. Autoritatile spun " calmati-va" . Nu pot.

Bunica m-a sunat diminata si-mi spune " Stai calma. Sunt fenome normale, nu pot sa-ti faca nimic". Multumesc.

"Tunetele si fulgerele nu pot face nimic, aleaa nu te trasnesc daca dormi linistit, insa daca tavanul iti cade in cap, esti un om posibil mort, si nu se stie apoi. Nu sunt proasta, mai gandesc, mai mult decat credeti".

Cand totul s-a zgaltait, am inceput sa tip, am intrat in panica, am luat matza si-am fugit cat am putut eu de repede si m-am ciocnit de parintii mei.

La televizor nu ne dua nicio explictaie concreta, spun ca s-ar putea sa vina ceva mai puternic, sau ceva mai slab, ca raul poate a trecut sau poate ca abia vine. Ce ar trebui sa credem?

Nu dau posturi de genul acesta, dar nu m-am calmat. Mai am de scris, am stat azi toata ziua cu Iu. in telefon pentru ca mi-era fricaa si ai mei nu erau acasaa. Oamenii pe fb rad si spun ca nu le-a ajuns. Mie mi-a ajuns si depinde de voi, daca ma credeti ce spun sau nu.

Oamenii iti vor da totul si nimik;

Oamenii iti vor da totul si'n acelasi timp nu'ti vor da nimik ; or sa te faca sa zambesti intr'o zi ploioasa; or sa tina la tine si'or sa incerce sa ti'o dovedeasca ; si'or sa te faca sa razi si'or sa rada cu tine; si'or sa se furiseze pe la spatele tau si'or sa te ia in brate in fata tuturor, iar tu vei ramane impietrit; or sa te starneasca si'or sa se joace cu tine; si'or sa trezeasca copilul din tine si'or sa zambeasca vazandu'te ; si'or sa le pese intr'un moment decisiv si'or sa te intrebe cum te'ai descurcat ; or sa'si faca griji si'or sa vrea sa stie detalii ; or sa te faca sa te simti special, si nebun, sii bine, si'aiurea; or sa te facaa sa vrei totul si totusi sa nu ceri nimik; or sa te invete ca peretii pot fi si invizibili cand dai in ei cu putere; ca parerea celorlalti conteaza si tie putin iti va pasa;or sa te faca sa'ti pierzi nopti gandindu'te la toate tampeniile posibile ; or sa te faca sa te simti confuz si sa'ti inghiti vorbele; or sa te faca sa visezi si sa plangi;

Oamenii se vor indoi de tine si fara sa'si dea seama te vor rani c'o singura intrebare; si nu vor sti; si'or sa te enerveze si'or sa te faca sa plangi; 

Iar tu nu le vei spune; oamenii te vor face sa inebunesti sufleteste si nu vor observa niciodata;

Si toate astea intr'o singura zi;

Si vei scrie despre ei, iar gandurile tale vor ramane in mintea copilului ce urla in strafundul sufletului fara sa'l auda nimeni, pretinzand ca a doua zi nu'si va mai aminti nimik;

Oamenii iti vor da totul, iar apoi te vor lovi c'o dezamagire si'o intrebare ;

Happy Birthday, 2 october 2013!  <3

Oamenii iti vor da totul si nimik;

11:51 p.m. pe final de vacanta, m-am trezit la realitate.

n-as putea sa va explic de ce gasesc interesanta aceasta poza. imi place. prin simplul fapt ca-mi aduce aminte de cineva, imi place, o ador, i-am dat reblog pe tumblr si probabil i-as fi dat reblog la infinit. si totusi mi-a luat ceva mai mult sa o aleg si apoi sa ma decid sa scriu.

da, eram hotarata sa scriu. nu cum as fi vrut eu sa scriu, si nici cum scriam inainte. ci pur si simplu scriu, pentru mine, pentru cei care citesc acest post si n-au legatura cu viata mea, si nu-i intereseaza ce se afla printre aceste randuri. nu scriu despre minunata stire de azi cu maidanezi(ji) sau cum o fi, nu scriu ca sa dau share pe facebook si toti colegii sau cei din lista de facebook sa vada si sa incepe sa comenteze aiurea. Scriu pentru ca s-a terminat vara.

n-am mai trecut pe aici de acum vreo 7 luni sau 6, posibil sa gresesc aproximarea la ora asta. ma gandeam la ce-am facut vara asta, la felul cum a trecut timpul, la tot felul de aberatii pe care nu vreti sa le auziti, sau intelegeti. 

am iesit. am pierdut zile la soareee. am facut plimbari. am mers la mare, si m-am ales c-o frumoasaaa raceala. am calatorit cu 2 persoane care nici nu ma bagau in seama. am fost piscata de-un tantar enorm si ma durea spatele ca naiba. am alergat dupa cadouri (si totusi intr-un fel sunt dezamagita de ele, pentru ca eram in stare de ceva mai bun si mai frumos), am fost la bunici, am inceput sa ma impac cu ideea ca A. s-a maritat si n-o s-o mai vad vreodata, m-am holbat la pozaa cu Ilo. de pe birou si m-am gandit ce s-a intamplat cu nebunele alea douaa, si apoi m-am intrebat ce s-a intamplat cu T. si apoi m-am intrebat unde s-au tot dus oamenii care au venit si-au vrut sa plece sub pretextul unor minciuni pe care le frecventeaza si acum? probabil si-au vazut de viata lor. eu am uitat,desi inca imi pasa de multe. am poza inca pe birou si ma holbez uneori. m-am uitat la ploaiee sii-am dansat de nebunaa. am pierdut zile uitandu-ma pe pereti sau obosindu-mi creierul in fata laptop-ului.

si totusi mi-am dat seama de-un singur lucru : m-am schimbat. ( dadadadadadadadaa, stiuu e o prostie, nu-i adevarat, vorbesc aiurea, sunt la fel ). dar eu simt ca m-am schimbat. nu doar pentru ca ii vad pe multi din jurul meu intr-un mod diferit, ci din multe alte motive pe care probabil nu le-ati intelege. si mi-am dat seama de asta in momentul in care am inceput sa realizez ca intamplarilee sunt din ce in ce mai reale, si ca realitatea doareee ca naibaa la un moment dat.

am vazut asta, in momentul in care multi inca ma cred un copil prost, inca isi imagineaza ca mintea mea e prea inceata si inca poate fi pacalita. problema-i ca toate astea n-or sa se schimbe, in ciuda faptului ca eu m-am mai trezit la realitate. si faptul ca ei continua ma inebuneste destul de tare.

as vrea sa vi le povestesc pe toate, dar probabil nu mi-ar ajunge doua saptamani sa vi le explic, si sa va fac sa fiti de acord cu  mine in tot ce spun, pentru caa realitatea pe care o vad acum, e mai ciudata, mai complicata, mai incurcata, mai aiurea, mai mincinoasa, mai artagoasa, mai aiureaa decat multe altele.

si nu includ. Aici prietenii,momentele frumoase, zilele obisnuite, si altele de genul asta. ci vorbele , comportamentul, viata, intelesurilee si strigatele, care ma fac sa-mi pierd noptile gandindu-maa la tot felul.

pe de alta parte, in vara asta, m-am distrat cu Bi. Io. si Ius. in mii de feluri ciudate sii placutee, si tot mai aiuritee. Am facut clatite, am iesit la picnic, am dat parcy-uri si-am dansat in ploaie.

in rest cred ca este vorba si de C. Cred ca vara asta n-am vorbit nici macar un sfert din cat vorbeam inainte, si totusi ne-am spus buna, ce faci..si altele de ale noastre si tot nu vorbeam atat de deschis cum o faceam. uneori ma gandesc la ce miai zis " mi se pare mie sau nu ne spunem decat 3 vorbe pe conversatie" si ma gandesc sa nu fim pe una din stancile aleaa care s-au rostogolit aproape de prapastie si mai are putin si va cadea. si sincer mi-e dor. si tot am incercat sa te caut.si totusi e vorba poate si de timpul fiecaruia. mi-e dor. si nu stiu daca ti-as putea explica, de ce ma simteam aiurea atunci cand mi-ai zis ca te-ai mutat pe alta reteaaa(desi nu ar fi fost corect din partea mea, pentru ca era viata ta, si alegereaa ta pana la urma), dar am inceput sa plang la gandul caa ale noastre conversatii o sa se duca de rapa pana la urmaaaa. imi pare rau ca n-am avut ocaziaa sa ne vedem curand, poate totusi vom reusi intr-un viitor apropiat. visul asta probabil o sa fie acolo mereu, desi n-am mai visat de cateva luni in coacee si totul incepe sa se ascunde in spatee.

si-as mai scrie inca 200 de randuri despree asta, dar n-as reusi sa le explic. stiu ca tot ce e scris mai sus, stiti destul de bine, n-ar fi cevaa nou, dar mintea meaa abia acum a indraznit sa scriee ceva aici.

momentul ala cand imi dau seama c-ar trebui sa-mi misc nasul inapoi printre randurile cartii mele?yup, chiar acum.

Oamenii.si atat.

Oamenii...
...te vor face sa razi!
...te vor transforma intr'un om nebun!
...te vor face sa intarzii la evenimente importante.
...te vor face sa pierzi nopti intregi nedormite gandindu'te la ei.
...te vor face mai puternic!
...te vor face mai nebun!
...iti vor spune ca esti ciudat/a!
...iti vor spune ca esti slab!
....iti vor spune ce drum sa iei in viata!
...iti vor spune lucruri pe care ii mai bine sa nu le cunosti.
...te vor dezamagi.
...te vor face sa urli.
...te vor face sa te simti slab, micutz, fara rost.
...te vor face sa plangi.
...o sa iti faca promisiuni.
...o sa se ascunda de tine.
...iti vor zice ca vor petrece mai multe zile la servici.
...iti vor impune principii.
...o sa'ti dea un pahar de apa.
...iti vor imprumuta bani.
...isi vor pierde milioane de mesaje vorbind cu tine.
.....te vor sperie.
....isi vor bate joc de tine
...or sa te loveasca unde doare mai mare.
...o sa'ti spune minciuni.
...or sa te faca sa vezi viata prin ochii lor.
...or sa te faca sa scrii un blog.
...or sa te faca sa renunti la scris.
...or sa te faca sa'i iubesti intr'un mod inexplicabil.
...or sa fie langa tine.
...or sa plece, si'ti vor spune razand c'au plecat.
...or sa te lase in urma.
...or sa te intrebe cum te simti.
....or sa danseze cu tine in ploaie.
...or sa te duca in locuri ciudate.
...or sa te imbratiseze fara motiv.
...or sa'ti spuna lucruri stupide.
...or sa'ti raspunda la telefon dupa miezul noptii.
...or sa faca cum vrei tu lucrurile.
...or sa incerce sa te inteleaga.
...or sa te loveasca.
...or sa te placa.
...or sa te urasca.
...te vor duce la plimbare.
...or sa'ti aduca cioco si'un trandafir.
...or te stie ca pe o carte deschisa.
...or sa'ti spuna numai ce vor.
...or sa se ascunda.
...or sa incerce sa te doboare.
...or te invite la petreceri.
....te vor lasa in urma.
...or sa'ti spuna chestii cute si amuzante.
....or sa fie mereu in juruk tau
Dar oamenii n'or sa stie

WHY PEOPLE LEAVE?!

DE CE NAIBA NE ATASAM DE OAMENI CARE VOR PLECA CANDVA?

ziua aceea?!astazi.

Nu am mai scris de multa vreme pe aici. Observ ca-i destul de liniste; probabil nu s-au schimbat atat de multe de cand am parasit blogul. Sper ca nu ati simtit lipsa aberatiilor mele. Voi cum o duceti? Sunteti fericiti, va bucurati de vara? Ati trecut examenele, bac-ul in special?


Vine o zi de vara cand nu vrei sa te ridici din pat si vrei sa dormi mai mult;cand nu ai pofta de mancare; cand iti dai seama ca pentru unii esti doar sarea si piperul de pe mancare, de care in una din zile s-ar putea lipsi atat de usor; cand internetul tau nu merge; cand muzicaa n-are niciun sens; cand astepti un serial aproape 12 ore; cand vrei sa te ascunzi dee lume; cand stomacul tau protesteaza impotriva ta; cand te gandesti la faptul ca ai putea fi in alt oras astazi, la alt liceu, la alt profil, c-un viitor la o facultate dorita,cu posibilitati la traininguri, voluntariat,tabere, un loc dragutz in care sa te aganajezi;
Un moment in care iti dai seama ca ai nevoie de vorbesti, sa iesi, sa urli, sa fii inteles, sa ai un punct de vedere, sa nu fii luat in ras de altii, sa nu mai fii tratata cu indiferenta uneori, sau egoismt,sa urli, sa te gandesti, sa plangi si sa arunci cu ceva, sa spui ceva urat si apoi sa-ti ceri scuze. Un moment in care sa fii tu.
Un minut in care vezi prostia si egoismul unora de langa mine, fata de niste vietati mici si nesemnificative; vezi cat de aiurea sunt unele lucruri; ca nu poti schimba si incerci sa-i ajuti; incerci si apoi ei isi bat joc cu desavarsire; le place; probabil eu-o placere in aceasta actiune pe care ei o fac si n-o inteleg deloc.
Si seara realizezi ca nu-i doar o zi, ca starea ta se prelungeste pe cateva zile; si nimeni nu vede; ei sunt prea ocupati ca sa-ti inteleaga motivele pentru cate esti suparat,ingandurat, plecat cu pluta, aruncat cu parasuta  si total dezoerientat.
Dispari doua zile si astepti sa sune telefonul,sa-ti lase un mesaj pe messenger,facebook si nimic; si in continuare te gandesti caa poate ii intereseaza daca mai traiesti;daca nu te-a calcat masina; daca nu te-au furat hotii; daca esti fericita; daca mai esti acolo;daca ti-e dor de casaa; cred ca si un simplu telefon ar fi contat in trei zile afurisite si pline de nori.
Azi n-a plouat; si probabil nici maine nu va ploua; iar postul asta are in el toti nervii pe care i-am acumulat de sambata noapte si pana astazi; si in continuare ma gandesc; si probabil la un moment dat ai facut cea mai mare prostie din viata ta, si habar nu ai cum s-o repari; si te gandesti ca fara randurile astea, oricum viata ta va merge la fel. si totusi tu inca nu stii cum sa pui lucrurile cap la cap, si sa  ti le scoti din cap.
Mi-as lua hanoracul pe mine, as deschide geamul, m-as aseza pe marginea soselei si-as astepta ploaia sa cada pestee mine; as astepta pe cineva sa se aseze langa mine si sa-mi asculte linistea si vorbele ; stiu, ma plang de multe lucruri si n-ar trebui;poate;
Mi-ar placea sa lipsesc o zi, doua trei, o luna si unii sa se ingrijoreze; dar nu pentru ca ar trebui sa se ingrijoreze, ca asa spune protocolu vietii, ci pentru ca asa simt; ca-mi dea o imbratisare calda si sa ma convingaa sa ma intorc.


Nu stiu de ce am scris, pentru ca in urma cu cateva luni mi-am spus ca nu are rost; si probabil asa este; si poate ca n-am lasat totul aici; nu conteaza, vor disparea curand .

3 martie - ziua in care m-am gandit c-ar fi timpul sa mai trec pe aici.

nu stiu daca mi-a fost dor de blog, sau de scris.

n-am scris de multa vreme, n-am avut idei, nici timp si nici chef.

s-au intamplat multe ca sa le insir aici.

si nu stiu cine sau ce m-a facut sa scriu.

m-am uitat doua zile la niste vechi prieteni, la cat s-au schimbat ei. la cat poate m-am schimbat eu.

m-am speriat.

zambetul spune mai multe secrete,decat iti inchipui;

Astazi vorbeste copilul. Si nu, nu-ti va spune ce s-a intamplat pentru ca in sinea lui arde de bucurie, desi in afara nu lasa sa se vada.  Daca-i privesti ochii s-ar putea sa-ti dai seama de micuta sclipire care zace acolo, dar dupa zambet ai putea sa zici ca-i trist. Nu este trist, ii obosit. Nu este doar obosit. Era sa-si rupa gatul astazi de trei ori la rand, in stil consecutiv. S-a imbracat dragutz pentru o zi insorita de primavara, cu 21 de grade la soare si 17 la umbra. A facut urat cand planul de ieri nu i-a mers prea bine, si-a zis ca pleaca acasa. Sa va spun ca'n mintea sa nu era nimic. Era goala, avea castile in urechi si cateodata mai auzea vocile celor din spate, ce-o rugau sa mai ramana.

sunt una, nu doua,mai striga cateodata si apoi s-a intors bosumflata din nou. avusese o zi okie; piesa de teatru fusese geniala si perversa; ciudatenie puraa + clasa a5-a.

Copilul care vorbeste se ascunde in aceste minute, in fata adolescentei care-i aeriana azi si-a cazut frontal pe planeta Neptun, si s-a cam lipit cu superglue de ea(de planeta).Cate s-au mai intamplat apoi nu va poate explica; nu stie de ce;dar nu poate; insa-i ca naiba de fericita si zambeste; 

-Vreau ecler, a ba nu tiramisu. Ia tiramisu;

*cateva minute mai tarziu*

-Am zis tiramisu, nu ecler. L. ce-i cu tine? ( =)) )

-scuze, scuze, dar lasa ca0i bun.

Hmm si ceva mai tarziu, intrase in camera parintilor sai si taica-su incepe sa-i zica ceva, si se sperie ca naiba mai ceva sa cada pe jos. Si cand vensie de la magazin se lipise de usa gen "usa ..deschide-te singura"

-Auzi deschide usa!

-Da de ce eu?

*tata se uita ciudat*

-A da, eu am cheia. Scuze.

Si-apoi fuge in camera si papa ciocolata. Nu se simte singura;nu vorbeste; ii tacuta, si nu stie ce sa zica; ii aceeasi L` nesuferita si glumeata, care rade, care care zice prostii si scrie acum, dar nu stie ce sa mai explice. Zambeste, iar daca te gandesti doua secunde ti-ai putea da seama ce-i cu ea. Vrea o perna, si-un somn, un castron de mancare, un film si nimic mai mult;

Reporterita L` transmite din spatele copilului simpatic care rade.

i-am promis ca voi scrie ceva aici;

Mi-a fost dor; nu de casa, nu de lucruri materiale, nu de ganduri; Mi-a fost dor de orasul asta; Am calatorit timp de 1 ora jumatate, ca mai apoi sa ma vad teafara si vie pe manant, cu cateva ameteli;as ramane aici pentru toti ceilalti ani; doar 3 zile; ninge,ii soare, nu conteaza cat de frig este.
Ce-ti lipseste ce-l mai mult?:3
Nu stiu; dar am simtit ca apartin locului astuia; atunci cand am intrat in oras, toate strazile care se imbarligau, toate chestii; nu pot sa explic, ii complicat, ii nemaipomenit cum poti sa te simti "ca acasa" intr-un oras in care nu ai nici macar apartament sau ceva de genul acesta.
N-am de gand sa transform asta intr-un interviu;spune-mi orice iti trece prin cap;
Ieri m-am gandit la felul cum traieste ea aici, facultatea, apartamentul, zilele, strazile, tramvaiele si toate celelalte. Am papat, ne-am pus pe laptop-uri si-apoi am iesit la un film;a fost genial;a trebuit sa traversam jumatate de oras in ninsoare;
Ninge, chiar nu mi-am imaginat ca voi ajunge aici si va incepe sa ninga in felul acesta;Si nu s-a oprit; si nu stiu daca sunt egoista spunand ca mi-ar placea sa raman inzapezita in oras cateva zile;n-am spus prea multora ca plec,iar Iu. i-am promis ca voi scrie aici; as pune poze,dar inca n-am facut niciuna si nu stiu daca voi face, si probabil nu le voi posta pe blog aici;
Sunt multe de spus, si habar nu am in clipa asta cum se le exprim;

Mi-e dor de locul asta; mi-e dor de strazi,de locuri,de atat de multe lucruri care ma leaga de orasul asta; De ce-am plecat?M-as intoarce; as sta aici; as cutreiera strazile; as cutreiera noptile de vara in copou, as merge de nebuna la liceu/facultate si orice ar mai fi; m-as trezi dimineata cu ceasca de ceai calda si m-as uita pe geam cum iarna, se aseaza cu repeziciune in sezonul rece, cum oamenii merg pe strada, cum sunt lucrurile;as ingheta in statia de autobuz/tramvai 20 de minute, si-as merge cateva statii si-apoi as continua; ii ciudat sentimentul si aiurea de greu de explicat; ii placut;
M-a rugat sa ma distrez, sa fac poze, sa nu ma duc la cinema fara ea, sa profit de astea 3 zile; n-am mai fost in vizita de vreo 2 ani aproape;  Iar eu am rugat-o sa aiba grija si sa-si ia capul dupa ea astazi la olimpiada si i-am zis ca maine ma intorc; am stat ieri si-am papat ciocolata impreuna;si-am ras; si-am chiulit de la scoala amandoua ca nebunele,relaxandu-ne in pat si ascultand muzica si razand; si-a fost genial;
Si si si si nu stiu ce sa mai zic;inchei aici postul asta ciudat de ciudat; 

am plecat sa caut picatura de nebunie care lipseste;

Astazi am luat interviu,unu om din autobuz.Unui calator care s-a oprit in lume si n-a mai evoluat; a coborat in statia gresita si-acum este confuz! Iata ce ne-am putut spune,intr-un moment de liniste.
*Ploaua!
Am ridicat privirea spre geam si-am vazut picaturile mari lovindu-se brutal de duritatea geamului. Acolo omu acesta privea in gol;
*Si?
*Iti mai aduci aminte momentul in care ai vrut sa iesi in ploaie?
*De ce intrebi asta?
*Pentru ca ploaia nu-ti spala gandurile si nici durerea. In ploaie gasesc libertatea in dansul picaturilor ce se lovesc de corpul meu, intr-un mod inexplicabil.
*Exista raspuns.
*Nu vreau teorii de fizica.
N-a mai spus nimic. M-a luat de mana si-am coborat din autobuz in mijlocul pustietatii.
*Poti gasi totul in nimic?
*Nu stiu.De ce in mijocul pustietatii?
*Aici e liniste,  aici e nimic.Aici nu dezamagescpe nimeni, aici nu cere lumea ceva de la tine,aici simt golul din ganduri si suflet.
*Te simti bine?
*Nu.
*Atunci?
*Nu intelegi!
*Explica-mi te rog. Cum a fost ziua de azi?
*A trecut repede, am dezamagit doi oameni,am creat impresii,am ras si-am stat in suspand. Apoi mi-am dat seama ca zilele ne fac sa mergem dupa regulile lor. Nu-i corect.
*Nu putem face nimic.
*In mijlocul nimicului nimeni nu influenteaza asta.
*Incep sa numai inteleg.
*Eu calatoresc in zile cu scopul de-a ma distra,dea face lucruri no, de-a face ceva cat mai bine cu putinta, sa stiu ca luma apreciaza. Si nu mint, nu judec, nu ma gandesc cu rau la oameni. Si asta-i problema. Lumea nu-i corecta.
In cateva minute, am zarit o lacrima pe chipul sau.
*Ce s-a intamplat?
*Vreau sa rad nebuneste.Vreau sa iau urmatorul autobuz si sa calatoresc, sa mai gasesc raspunsuri aiurite. Nu intelegi,nu?
*Nu.
*Daca simti un gol in suflet, inseamna ca otrava vinei se raspandeste repede in corpul tau. Inseamna ca pierzi controlul pe ce inseamna realitate,si deja tinzi spre nebunie.
Si apoi n-a mai zis nimic. S-a ridicat de pe sosea si-a inceput sa mearga pe mijlocul drumului. Am intrebat unde se duce; mi-a spus c-a aberat prea mult in acest interviu si ca defapt avea ceva de facut. Mi-a expicat ca doreste a gaseasca picatura aia de nebunie, care-i va aduce gandirea pe unda de plutire a realitatii. Se simtea ca un om neputincios,confuz,un om care nu vrea sa dezamageasca lumea dar fara sa vrea o face; simtea ca golul se micsorase si durea mai tare; nu era un om trist si nici vesel;era la limita si-a disparut pe strada cand nimeni nu-i daduse seama. N-a povestit mai mult; zicea ca unele lucruri sunt greu de spus;

daca ai nevoie de ceva cauta-ma;cauta-ma again and again;

Intra rapid in camera si se aseza langa mine. Era serioasa iar eu numai puteam de ras;stiam ca nu are nimic; venise doar sa vorbeasca cu mine;venise sa-mi ia acelasi interviu ca in fiecare zi. Uneori puteai sa-i zici ca-i un medic care isi face bine treaba;intra in camera;ma intreba ce fac; ma intreba cum ma simt si apoi dadea concluzia; pleca cu aceeasi expresie cu care venise; astazi s-a asezat langa mine. Am vrut sa intreb daca s-a intamplat ceva; de cateva zile are stari nervoase si de oboseala; i-am spus ca poate sa ma caute oricand; i-am mai spus ca astazi am nevoie de asta; de ea si nu de el, pentru ca partea inspre care a vrut sa se duca era ciudata;.

Cum a fost astazi?Imi place sa te vad zambind, nu poti fi asa mereu?

[Am inceput sa rad pentru ca privirea ei ma facea sa zambesc ca o nebuna. Undeva in mintea mea eram plecata; unde?nu stiu.]

A fost bine, a fost nebunesc;cred ca mai bine decat as fi crezut; N-am dormit prea bine; filmul de noaptea trecuta, cele doua ore cu C. au fost geniale; m-am distrat, m-am speriat cand s-a stins laptop-ul de doua ori si mi-a fost frica sa ma duc la baie; a fost fain;

Am dormit totusi pana la 8; si dupa a inceput toata nebunia asta; cumparaturi,telefoane, intalnire, faza de pe strada, plimbarea, cautareaaa alimentelor, miscarea pana acasa,jocul, vantul care nu ne dadea pace,plimbarica iar la magazin, alte telefoane, o strigare pentru toata gasca sa ne adunam,drumul, momentul si vorbele nespuse.

Ma bucur sa aud asta, cum a descurs totul?

A fost genial, ne-am pus sa facem tarta cu mere, cu scortisoara. Si ne-am facut de faina,fiecare facea cate ceva; am facut poze; sunt amuzante; am reusit pana la urma sa facem ceva mai bun decat ieri; fiecare a venit c-o idee; la aranjare; fiecare a contribuit; a fost amuzant, prea amuzant, prea genial de amuzant. Va ramane o amintire.

Si in final?Ce s-a intamplat?

N-am terminat proiectul; mai avem de retusat; ne-a luat 2 ore doar prezentarea, care nu este gata; dar au fost amuzante; cele 4 ore au fost amuzante, am ras, am facut glume, au zis fel si fel de chestii, am auzit comentarii atat de la Cr. cat si de la T. dar nu conta; noi radeam; noi ne distram si zambeam acolo si mai contribuiam cu pareri; a fost genial, cand venisem spre casa, dupa ce-am fost la cumparaturi si ne vazusem cu Iul. care vrea sa-mi zica vreo doua; dar a inteles; am stat la soarre si ne-am jucat; si faceam comentarii jucause si-a fost prea dragutz; si maine cica tre sa car niste farfuriute; nu vreau; sigur nu vor ajunge vii acasa pana la urma; sunt sigura de asta; nu stiu unde sa le pun la ora de info;

Spune-mi altceva.

Zambesc c-a fost o zi geniala, iar maine tre sa ma duc la scoala; a disparut sentimentul de noaptea trecuta, de la ultimul post si as vrea sa descriu mai multe insa nu pot; pentru ca-i mai bine asa; ai mei n-au intrebat nimic; m-a surprins; n-am sa uit ziua de azi; abia astept sa vad miercuri ce va iesi.

Se cunoaste. Isi poate da seama oricine.

Despre ce vorbesti?

Se vede ca tu si T. numai comunicati. V-am vazut in zile nebune si v-am vauzt in zile proaste; nu-i nici una din astea doua; Distanta dintre voi e vizibila; nu comunicai cu ea astazi ci cu Iu. si ceilalti. Si m-a surprins faptul cum aborda ea subiectul, pentru ca ea entuziasmata la fel ca si voi toti. Iu. ma intrebase, baietii venisera cu ideea aranjarii, tu faceai poze si contribuiai pe ici pe colo, si ea la fel. Dar va fereati. Va fereati de amandoua, una de alta;desi ea incerca sa nu se vada; poate eu-n dubiu, nu stiu.

Au trecut cateva clipe si n-a mai zis nimic, stiam ca se terminase;ea se ridica si vru sa iasa pe usa, cand am prins-o de mana si-am oprit-o.

Cu tine ce s-a intamplat?

Nimic, sunt doar obosita.( zambi si apoi pleca, stiam ca poate nu era asa, stiam ca lucrurile sunt complicate; imi spusese asta dimineata; n-am mai zis nimic)

Daca ai nevoie de ceva cauta-ma;nu plec niciodata.

under the water(the pretty reckless);

Incepe sa-mi placa ciudat de mult melodia; cu cateva minute in urma as fi zis ca-i doar trista, ca-i o melodie pe care doar am gasit-o intamplator;acum as putea zice ca-i o melodie care-mi alina gandurile intr-un mod ciudat de aiurea si fara sens.

Ce s-a intamplat?

Nimic(cred ca s-a suparat, cred c-am facut o prostie, cred ca-mi pasa, cred ca incep sa ma gandec. cred c-ar fi fost mai bine ca ea sa-mi fi spus nu, ar fi fost mai bine daca nu era aici. cred ca va fi aiurea.cred...nu stiu ce cred. daca iese prost,va fi aiurea. stiu, poate chiar asa va fi)

De ce poza asta pentru un subiect inutil?

Nu stiu.( mi-a placut. era pe fundalul acesta de albastru pe care il ador; era doar o poza inofensiva; n-am stiut ce sa scriu la ea; aveam doar idei-nu erau prostii-defapt aveam dar nu le puteam scrie; am pastrat poza cand am inceput sa scriu;n-am vrut sa caut alta)

Ii acelasi sentiment?

Nu.(da, ii mereu acelasi sentiment ca lucrurile din jurul meu is asa de idioate;exact ca astazi,cand au plecat pe strazi diferite, cand ii putea vedea oricine, cand nu-i interesa de mine si faptul ca eram acolo; nu-i intereseaza nu? totul ii la influenta lor)

Ce s-a mai intamplat?

Nimic.(am vorbit cu ea, si radeam-da radeam pentru ca mi-e nebun de dor de nasa mea cu care am vorbit astazi-mi-au spus ca nu se mai intorc si-am vrut sa urlu. cum sa nu se mai intoarca? dar in vacante? mi-au spus ca nu. cum, de ce? au spus ca n-au motive. iar eu i-am contrazis. trebuie sa mai vina, mie mi-e dor de ei, mi-e nebun de dor de niste oameni pe care ii vad doar o data pe an timp de cel mult 3 ore. mi-e dor; si nu cred ca pot explica de ce; astazi am vrut s-o aud; voiam sa vad cum se simte dupa interventia suferita cu cateva luni in urma de care am aflat prea tarziu; am vrut sa vad cum o duce R. cu facultatea la medicina; am vrut sa stiu de ei; stiu, eu sunt doar acolo uneori; mi-e dor de ei; da; vreau sa-i vad; au trecut doi ani de cand nu i-am mai vazut)

Din zilele trecute?

Nimic.( nu vreau sa discut despre joi si vineri aici; ii mai bine; au fost doua zile dragutze;dar nu vreau sa sscriu si atat; punct si  numai comtez deloc).

Cum te simti?

Bine.(cred ca ma duc sa vad filmul acela cu C.; da maratonul nostru din seara asta; vreau sa vad filmu; poate dupa vorbim si noi; poate am sa dorm diseara fara sa ma gandesc la ceva de maine sau alte tampenii)

De ce ti-a luat atat sa scrii iar?

Pur si simplu( am un gand; de cateva zile; un gand care ma plimba dintr-o balanta in alta; un gand aiurit care ma sperie si care ma face sa pierd controlul asupra gandurilor; ii complicat;prefer sa numai dezvolt)

Ceva in final?

Nimic.(sunt multe de spus, si prea putine ajung sa fie stiute;am sentimentul asta; si nu stiu de ce il simt; poate ii teoria aceea ciudata;da asta trebuie sa fie; am sentimentul ca undeva exista o urma de dezamagire, dincolo de privirea fiecarui om)

am gasit pe strada o bucata pierduta;

Inceput: Am gasit cateva raspunsuri, fara sa caut vreo ceva, fara sa pun intrebari, sau sa cer detalii.Cred ca voi fi in stare sa.ti raspund.
Unde ai gasit raspunsurile atat de repede?
Intr-o conversatie.
Intreaba-te ce gandesti si spune-mi ceva despre astazi.
"Scriu exact ca si pana acum, tastand pe butoanele telefonului, omorandu-mi bateria si gandindu-ma la urmatorul rand. Azi n-a fost soare, a fost intuneric. N-am facut prea multe, am completat doar golul din banca a doua care nu era atenta la ore pentru ca visa in alta parte. Am ras si-am stat de vorba prin mesaje. Am aflat ca tre sa fac o prajitura pentru ziua francofoniei.Nu stiu sa fac prajituri, dar cred ca ma voi descurca. Stiu, sper sa fie amuzant, sa fie acelasi aer de veselie din orice gand nastrusnic.
Mi-am umplut capul astazi cu faptul c-as putea merge la RIUF si-am primit un raspuns negativ,plus motivatia ca's prea mica..."
Nu despre asta era vorba:
"Stiu. Astazi am primit un raspuns negativ legat de ceva care m-ar interesa"
Altceva? Ce-ai pierdut?
Nu am pierdut nimic. Doar am primit un raspuns, acelasi la care ma gandesc mereu cand ma intorc in orasul ala.
" Astazi am vrut sa scriu ca mi-e dor de orasul din care am plecat, si nu din cauza faptului ca aici nu-i mare lucru, ci din cauza faptului ca atunci am ascuns o parte din mine care abia se descopera.
Partea aceea care incepe s vorbeasca mai mult, sa priceapa, sa inteleaga, sa-si dea seama si sa mearga pe-un drum. Dar totusi inca se ascunde"
Ce mai este de spus?
Mi-am dat seama ce zice blogul asta despre mine, si ca tot ce-i aici, nu poate fi descris.
"Am ales sa scriu despre zile s nopti,despre oameni si viata, despre mine si cei la care tin"
Sfarsit: 13 martie, si scriu de sub patura calda si pufoasa, asteptandu-ti mesajul, cu gandul ca vreau si ca voi putea sa te aud curand. Scriu sperand ca n-am schimbat nimic aici.

Am plecat cu vagonul 13, albastru, spre nord.
La 12:13, c.un drum infinit in ore.
In cabina vagonului 13 zace-o copila, singura, tinand in brate un motanel alb si care afirma : ca n.a mai ras de mult.
Ce-ti lipseste?
Imi lipsesc zilele cand doar ma uitam la trenuri, ce descriu povestile unor oameni zapaciti de zile aiurite.
Imi lipsesc zilele in care doar radeam din diferite chestii si uitam de altele. Cand nu masuram timpul. Cand nu eram confuza.
Imi lipsesc momentele in care imi placea sa cred ca blogul descrie o bucata din mine.
Imi lipsesc zilele cand ma jucam cu propria eu, indiferent de consecinte.
Si-am urcat in vagonu 13,si nush unde voi ajunge in felul asta.

Life: cand iti dai seama ca ma joc cu mintea ta?
Nesuferita L: sunt multe de spus. Pleaca si inchide nabii usa in urma ta si ignora-ma.
Life: Imi place sa te vad in felul asta,tipic, aiurit si atat de dulce. Raspunde.mi la intrebare.
Chiar vrei sa stii? Ii foarte simplu.
*Cum te simti dupa 6 ore si ceva in care ai dormit intr.o noapte?
Raspuns : agitata cu gandu ca trezirea la 8 n.avea sa.mi faca bine. Ca mintea mi.o lua razna la auzul secundelor alergau ca nebunele. Pentru ca urasc martea, pentru ca am stat si m.am gandit ca profa de engleza va veni din nou cu aerul ala inocent al ei si ar face pe dura. Ca trebea sa termin si compunerea, ca exercitiul la mate nu era corect, ca ma duceam cu lectia neinvatata la geografie si.avea sa maprinda.
*Cand a fost astazi?
M.am trezit la 8 am alergat prin casa,am mancat bomboane, am scris la engleza. Am fost singura ca de cele mai multe ori. Ma culcasem la 1 pentru ca nu puteam sa adorm si asteptam sa raspunzi la msg. Apoi m.am gandit ca te.ai culcat. M.am dus la scoala pe.o ploaie aiurita, T. m.a ignorat toata ziua s nu vrea sa se mute. I.am simtit absenta lu Iu.  Pentru ca n.am avut cu cine vorbi si cu cine rade. Am stat la taclale pe mesaje.Stiu c.a fost ocupata si poate o mai zapaceam si eu.
Ii liniste , ii asa de liniste in cat orice zgomot m.ar speria. Venisem acasa alaturi de Clau. Care vorbea sngura pentru ca nu ma simteam in stare sa vorbesc.
*Cum stii ca ceva este in neregula cu tine?
Atunci cand ma simt singura.Atunci cand ma gandesc ca sunt o fraiera.Atunci cand ma intreb ce naiba caut eu la profil de bio-chimie, cand nu stiu nici chimie,nici fizica. Atunci cand renunt la exercitiile de mate si.mi dau seama ca sunt o fraiera. Penru ca zilele trecute am regretat ceva si poate am s.o mai fac. Atunci cand nu vreau sa vorbesc decat cu tine .Atunci cand vin acasa si ma simt singura pentru ca tata are treaba si nu mi.a lasat de mancare. Atunci cand nu.i pasa decat de niste nenorocte de note, care cica ii reprezinta in fata oamenilor.
Destul?Nu. Ii una din zilele de marti in cat ervii m.au facut sa scru tot ce simt, sa ma ascund langa geam, sa ascult ploaia si imicmai mult.
*Cand stii ca lucrurile merg prost?
Cand vii acasa si tot ce.ti doresti este sa te arunci in pat si sa te ascunzi acolo, ascultand muzica la casti si sa vorbesti c.o singura persoane.
E aiurea,nu-i asa?

Convocarea tuturor celor prezenti si neprezenti;

Incep prin a spune ca titlul postului n-are nici macar logica, si daca stau putin sa ma gandesc chiar ma face sa rad. Nu-i de la 7up-ul de azi, pentru care am sensibilitate, ii de la altceva. Ce mai faceti?Cum o duceti?

MAI BANTUIE CINEVA PE BLOGUL ACESTA?!

Yup, yup, hai cu manutele sus, facem o prezenta rapid. Va fi un post ciudat.

Va spun asta inca de la inceput deoarece, vreau sa fac o schimbare.

Ma gandeam sa modific putin subiectul blogului, sa gasesc ceva care sa aduca lumea aici, sa mai vad comentarii, sa mai vad veselie si altele.

Mi-am dat seama ca la un moment dat blog-ul asta nu m-a mai definit din unele puncte de vedere, si ca intr-un fel poate c-a venit timpul sa-mi dau seama ce ma defineste cu adevarat,folosind dragutzul si simpaticul, si pustiul meu bloguletz.

Am lipsit o vreme, sa trecem peste asta; n-am avut timp;am avut multe motive.

Ma gandeam sa duc putin blog-ul spre zona(suna ciudat in context) celor care iubesc cartile, filmele, si fic-urile mai ales. 

De asemenea nebunia este la ordinea zilei, deci o vom pune la socoteala. Asta este ideea mea. Si-am scris aici, acum pentru ca vreau sa va cer parerea!

Pentru ca in ultima vreme m-am dus pe latura asta: scrieri, carti, chestii psihologice, chestii nebunesti si zambete, abateri de la regulile universului, filme, forumuri, blog-uri si muzica, si numere(si ele pe acolo). Dada, deci asta ma defineste pe mine, asta cred, asta inteleg eu ... hmm va mai explic? Deja aberez foarte tare. Si totusi daca schimb ceva pe aici, promit ca voi mai scrie si posturi gen cele de pana acum. Pentru ca fac parte din mine.

Vreau propuneri, cat mai multe, haideti va rog! :o3 i need your help. astept si apoi voi decide, sper sa lasati comentarii, sper ca poate va place blog-ul.

In seara asta simt c-o parte din mine tanjeste dupa noptile in care administram forumuri, si radeam in rpg-uri si ma conplicam in css-uri si faceam primul meu blog, in care scriam aberatii ciudate. Si totusi simt ca vreau sa extind o parte din mine, s-o fac mai vesela si mai inteleasa de catre oameni, sa am de treaba si pe aici cand prind cate-o pauza de la viata de zi cu zi; apropo sunt zile monotone; nu-mi place zilele monotone; duc dorul serilor pe care le petreceam aici scriind; am pierdut din dorinta aceea si din subiecte; vreau s-o simt din nou(bucuria de-a zabovi aici).

Ps: Va rog ignorati template-ul ciudat si numele; sunt in curs de extra modificare;

-Ce'i cu tine?
-Nimic.Sunt obosita.
-Haide copilaa, ce ti s-a intamplat?
-sunt obosita.
-Minti.
Poate ca mint, poate ca atunci cand ceva nu-mi place rad ca proasta ca nimeni sa nu-si dea seama. Astazi cineva mi-a simtit sentimentele si-a pus intrebar, totusi am negat totul.
De ce? Pentru ca uneori ma simt obosita sa exprim ce simt. Ii una din serile acelea in care m-am desprins de lume si m-am trantit pe podeau rece si-am ramas acolo. Si totusi nimeni n-a observat raceala si pustietatea vorbelor mele.
Ce faci atunci cand ai obosit sa mai incerci? Atunci cand vrei si defapt totusi nu poti, iar apoi regreti? Asa este. Sunt nesuferita L' 81 ce nu-si arata sentimentele, ce-iindecisa. Persoana asta care cica'i o idioata, aroganta, aiurita, ciudata, schimbatoare, prietena proasta si o persoana de la care sa nu stii la ce sa te astepti.
Inca nu m-am ridicat de pe podea si.mi aduc aminte de micutul moment de azi cand privire se intalnira pret de cateva secunde, parca semanand cu doi copii micuti si simpatici care totusi pluteau.
Am inchis usa,muzica si telefonul. Cand ma voi decide sa va arat cine sunt ma voi intoarce. Astazi ma smt singura, ma simt inutila si de neincredere.
Asa ca postul asta i se adreseza lui T. Care oricum se poarta ciudat si daca te.am ranit imi parr rau.
Lui I. Pe care am tarat.o azi in nush cate chestii si imi vine sa rad amintindu.mi.
Lui I.2 care sper ca micuta intamplare nu te.a suparat..
Lui C. Cu care vorbesc putin si.mi lipsesc noptile noastre lungi.
Ce faci cand nu stii ce simti? Cand nu stii ce s-a intamplat defapt?
Vreau sa se aseze langa mine pe podea persoana care vrea sa riste in continuare sa creada in nebuna asta nesuferita
Si totusi nu stiu cu cine sa vorbesc, vorbesc cu hartia..sub patura, cu poate alta noapte nedormita si pierduta aiurea.

sa spunem c-am incercat sa uit;

Vine-o zi in care ai sa uiti de tot.

O zi in care faptele ei si modul cum se poarte, ma dezgusta.

Oamenii se schimba. 

Iar restul vorbesc despre asta, si-ti spun"ai un noroc nebun la prieteni" sau ceva gen"am avut eu dreptate atuncic and ti-am spus".

Asta nu conteaza.

Astazi am uitat total de faptul c-am dat-o in bara la engleza, ca n-am scris nimik la fizica in lucrare si-am dat foaia goala, ca probabil testul la mate nu va fi chiar asa de genial, si plus de asta pentru doua secunde m-am oprit sa-mi amintesc ca in weekend-ul asta nu voi avea timp nici doua secunde sa respir prea mult.

Okie. Aseara?Am adormit la aproape 1 noapte, n-a fost problema. Imi plac serile cand stau si vorbesc cu C. pana tarziu si apoi ne apuca somnul pe amandoi.

Dimineata? M-a trezit mama, m-am ridicat, am mancat, ah da mi-am luat pe mine ceva la nimereala, mi-am luat geaca si-am alergat spre liceu.

Prima zi al proiectului HOLA.

Am ajuns la 10, nici coordonatorul nu venise. okie. a fost o zi geniala petrecuta aproximativ 8 ore la scoala, c-o pauza de masa, c-o fuga spre casa, cu niste telefoane, cu niste comentarii din partea lui Lu. la activitati, cu niste chestii imposibile si nebune. Dar a fost geniala! De ce?pentru ca ziua asta m-a facut sa uit de aproximativ tot.

Astazi a fost vorba de faptul c-am invatat ceva, despre mine, despre oameni, despre viata, despre ce inseamna "toti pentru unul si unul pentru toti" pentru tot ce inseamna lupta, creativitate si nebunie combinata la cote maxime.

30 de oameni.probabil 20 de clase. probabil 30 de zile de nastere.probabil 20 si ceva de activitati si dezbateri, probabil ceva genial.

Si ziua petrecuta cu D. a fost geniala. Mi-am dat seama de niste lucruri, dar prefer sa nu vorbesc despre ele aici.  Doar ca lumea'i aiurea, ca totul se intampla si trece, nu te asteapta, si uneori esti doar praful in comparatie cu altii.

Maine? Nu stiu. Dar abia astept. Sunt curioasa. Au meritat cei 35 de lei platit ca taxa si stransi intr-o luna. Merita, astazi mi-am dat seama ca merita.

Pentru ca am ras, ne-am distrat, am pierdut vremea intr-un mod constructiv, m-am gandit mai atent la ce vreau sa fac, am descoperit tot felul de lucruri,am facut ceva intr-o zi posomorata.

Si primavara nu da deloc semne ca ar  vrea sa apara mai repede. Afara ploua si ploua si iarasi, punct si de la capat ploua.

M-am coborat la nivelul unui copil de clasa 2-a, care mi-a zis tot felul de chestii, si chiar credea ca vorbeste c-un coleg de-al ei. Okie, stiu ca sunt rea, stiu! dar am avut chiar o zi asa dragutza, in cat sunt obosita si abia astept sa dorm putin.

Pentru cateva clipe am uitat de T. si chiar nu mi-a pasat. Ma simt bine cand sunt departe de ea, poate asta ar fi solutia.

Am vrut sa scriu, pentru ca am vrut sa insir ceva aici. Am momente in care ma gandesc ca blogul asta este prea personal, si vorbeste prea mult si-ar trebui sa-l inchid. Alteori ma regasesc aici...!uneori evadez in lumea asta pentr-o scurta vreme in care lumea mea viseaza.

Ganduri din nopti nedormite.

s-am zis ca-i ultima data cand sa mai indur..
ultima noapte pierduta cu ochii in tavan si inlacrimati.
am promis ca n-am sa mai arat oamenilor ce simt si-am sa ma ascult. dar am gresit.
Simteam singuratatea ce invaluise scaunul de langa mine, atunci ca ea s-a asezat acolo.
n'ati intelege de ce linistea ma rupea usor in doua iar comentariile ma faceau sa-mi doresc sa-mi bat joc de cineva.
eu nu sunt asa. eu nu ranesc oamenii,prietenii. dar in ultima perioada am inercat s-o fac, s-o vad suferind in ultimul hal pana ar ceda.
totusi am cedat eu, si de fiecare data ma ridic si incerc mai mult,desi pierd o parte din mine.
o parte care nu poate s-o oveasca asa cum face ea.
copila asta naiva sufera.
si pierde minute scriind aici, desi plange si-i obosita.
iar maine o asteapta destule lucruri.
vreau sa vina ziua in care sa ma asez pe podea si nu astept pe nimeni sa-mi alunge durerea.
ziua in care am sa ma pierd in mine si.am sa refuz sa merg la scoala, pe motiv ca snt bolnava.
am mai trecut prin asta. acum un an.
Si rana se adanceste.
medicamentele nu ma ajuta.
Viata imi da palme, iar eu nu stiu ce replica sa-i dau.
mi.am dat seama ca totul a devenit un joc.
Un joc in care competitia,invidia,dorinta si scopul sunt cuvintele cheie.
am descoperit in oameni dorinta sa transforme o prietenie, intr-o competitie in care ultimul pierde tot ce are.
persoana care se asezase pe scaun pretinde ca ma cunoaste.
defapt greseste.
persoana care ma ignora toata ziua, pretinde ca are uneori nevoie de mine.
defapt doar pretinde.
prsoana asta ma loveste in continu.
iar eu nu pot.
persoana asta era candva T.  Pe care o iubeam.
Si-acum am mai ramas eu, fara ganduri, singura, intr.o banca pustie de pe randul din mijloc.
persoana care nu-si explica de ce viata-i doar o zi in care speri ca oamenii vor schimba ceva.
si totusi ei sunt constienti, dar nu fac nimic sa indrepte lucrurile.
Iar astazi poate-i o alta zi in care ma pierd cate putin si-ncep sa inebunesc.
Mi-am pierdut dorinta de-a face pasi..
Mi-am pierdut nopti...
Mi-am pierdut concentrarea..
Si poate m.am pierdut pe mine undeva in univers,unde lumea nuare nevoie de mine.
As pleca si totusi as vrea sa raman inghetata in timp.

lucruri ce n-ar trebui spuse;

am stat doua ore ca sa ma conving c-ar trebui sa scriu desi nu asculta nimeni. 

n-ar fi trebuit. stiu prea bine asta. 

totusi am facut-o si ma gandesc sa streg totul.

n-ar trebui.stiu prea bine asta.

stau si ma gandesc;ma gandesc si nu ajung la nicio concluzie in final.

ajung la variante si n-ar trebui. stiu prea bine asta.

ar trebui sa incerc una din variante?nu.si daca le incerc pe amandoua ce se va intampla? nu stiu.

[...]

-voiam doar sa-ti spun ce s-a intamplat ieri.

-ha?la ce te referi, nu prea inteleg. nu s-a intamplat nimic ieri.

-au schimbat raspunsurile.

-de ce au facut asta?

-credeam ca ai aflat si tu, toti ceilalti stiu.

-nu stiam.

-serios?credeam ca s-a spus.

-nu.

*moment indelungat de liniste*

-eram curioasa doar sa stii.

-mi se pare o prostie. facusem ceva dragutz. nu trebeau sa faca asta.

alta persoana: te-ai gandit c-a vrut sa evite un scandal?

-nu ma intereseaza, as vrea sa-i stiu motivul. 

-haide nesuferito, poate ca nu conteaza.

-eu as fi vrut sa stiu de ce-a facut asta. daca tot s-a nimerit sa ia biletul acela.

-nesuferito.

-nu conteaza. s-a intamplat. trece, va trece, nu conteaza.

[...]

statusem 4 ore sa ma gandesc daca avea vreun rost sa-i pun intrebari, sa-mi afiseze motivul ala stupid pe care avea sa-l scoata din cap, ca sa scape de mine. nu inteleg. si nici nu vreau s-o mai fac. 

uneori ma gandesc ca s-ar putea sa fi omis detalii semnificative.

alteori ma gandesc ca nu exista numitori comuni.

stiam ca avea sa fie asa. se barfeste peste tot. eu nu inteleg.

eu nu am vrut sa ascult cand vecina din spate zicea sa am grija.

uneori tin cont de parerile ei, alteori mi se par exagerate.

uneori ma enerveaza apropourile.

alteori ma gandesc ca interpretez gresit si ca-i o prostie.

si seara ma duc cu gandul ca lucrurile sunt vizibile.

iar cand ma trezesc, ma gandesc ca ma amagesc singura.

concluzia: habar nu am ce ar trebui sa inteleg.

ideea: ma port al naibii de ciudat si nebunia ii tipica.

[...]

eu: de ce ai reactionat in felul asta? au auzit toti.

eu: nu stiu. poate asa am simtit. poate n-ar fi trebuit. stiam ca se vor uita.

eu:macar a auzit c-ai aflat despre asta.

eu: nu-mi pasa.

eu:ba da iti pasa, pentru ca te atasezi de oameni ca proasta.

eu: multumesc, stiu c-ar trebui sa plec curand.

eu:ii ceva normal, ii vorba de schimbari.

eu:nu. doar mi-e frica si punct. mi-e frica sa am incredere in mine si in ceea ce fac.

[...]

hai sa incheiem subiectul asta. chiar nu vreau sa mai vorbesc. nu-mi pasa. 

ce s-a mai intamplat? am auzit ceva. poate n-a fost intentionat.

asta crezi?nu stiu daca a fost intentionat, dar m-am saturat.numai vreau sa aud, numai vreau sa vad ca se preface si habar n-are unde-i este capul.

[...]

r:hai sa facem box.

T(avec her new bff elenush in hug mood): nu te atinge de prietena mea cea mai buna.

r:haideeeee facem box, eu dau tu loveste inapoi.

T:nu, las-o.

[...]

am inteles mesajul de la primele lucruri. suntem doar colege si atat.ele ma mult

n-am vrut sa se ajunga la asta. sper ca n-am facut nimic gresit, vreo prostie. 

nu facea lucruri din astea, ma enerveaza lumea cand spune c-a avut dreptate.

vorbim doar la fizica, cand trebe sa ma mai ajute pentru ca nu stiu sa rezolv.

ce prostie. profil real si habar nu am sa fac o tampita de problema la fizica, dau numere la intampalre si ma aude si profu cand zic: da da da da, ii 5! stiu ca-i 5! t. ai sa vezi ca-i 5. si ea:ai impartit 10 la 2. eu: nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu. si apoi dirigu: nu-i 5, ii 2.5.

nu stiu cat de geniala a fost faza asta, dar eu muream de ras si ziceam ca-i 5, si toti se uitau la mine, si eu strigam acolo ca nebuna fara sa-mi pese ce tot ziceaauuu ei.

nimic mai mult. numai comunicam prin mesaje. ne vorbim cu sictir uneori. ne-am dat la o parte.

poate nu merita, poate am sa caut pe cienva mai bun.

as vrea sa stiu motivul. ce s-a intamplat si de ce?

as putea sa iau variante. nu. n-ar trebui sa presupun si daca totusi ea doar se preface.

se preface?

imi pasa pentru ca stiu ca elenush nu-i va fi niciodata prietena aceea nebuna care i-am fost. o cunosc de 11 ani si-am trecut printr-o asa zica prietenie si eu cu ea, dar nu s-a sfarsit okie.

nu vreau s-o raneasca. totusi asta nu-i prietenie. 

ce face ea...nu intra in atributiile unei prietene adevarate.

si totusi nu stiu ce concluzie ar trebui sa trag.

[...]

G: haideee iesi ma la tabla.

Eu: de ce eu? ca mie imi pune nota, nu tie.

G: dar tragi de timp si radem si noi, ca se distreaza cu tine facand glume pe seama ta.

Eu: dar iesi tu, iti iei cartea si iesi.

I: dar voi va intelegeti, pe tine te place profa .

[...]

cateva minute mai incolo, ies la tabla cu gandul in alta parte, razand de intamplarea stupida. aveam nervi de la faza de la pranz. inca eram pornita cu rautate dulce pe amandoi vecinii din spate.

[...]

eu: profa le-ati facut o favoare baietilor din banca 3.

le profa: de ce? ce i-ati facut mai?

eu: s-au rugat inainte de ora sa ma ascultati.

le profa: lasati baietii ca mai este timp si pentru voi.

eu: dar ii usoara problema.

G: profaaa pot sa ies?

le profa: nu poti.

[...]

a trecut ora. eu am luat nota. au stat suparati o ora intreaga. am intrebat daca aveau ceva, au spus ca nu. deci trecem mai departe.

saptamana viitoare ma duc cu D. la HOLA. mama s-a suparat ca ma duc, pierd un weekend intreg. eu chiar vreau, eu mi-am strans taxa de participare si astazi am facut rost de formulare. si inca nu le-am completat. mi-e lene. sunt obosita, scriu aiurea pe blog. sunt indecisa. 

am inceput despre ceva, si-am derivat de la subiect cu totul.

unele lucruri nu trebuie spuse. am mers mereu cu gandul in viata ca trebuie sa incerci, sa arati lumii cat de nebun esti si totusi sa visezi. sa reactionezi, sa nu-i lasi saaa te calce in picioare. sa ii faci sa te auda. 

totusi ai dreptul sa stii adevarul.

sa ai dreptul ca lumea sa te minta si sa mergi pe ideea asta in continuare.

nu-i bine.

asa motive?

200 inmultit cu alte 100 de alte motive, plus pirania, plus niste tortilla, plus niste jeleuri, plus niste acid sulfuric, plus niste corpuri agatate deasupra pamantului cu nu stiu care masa, cu nu stiu care nume engleza, plus alte lucruri de genul acesta.

stiti ce nu-mi place?cand lumea se ascunde pe la spatele meu.

stiti ce vreau?

ca oamenii sa fie sinceri, chiar si atunci cand se decid sa plece.

vreau sa spuna ca vor pleca, ca s-au saturat.

sa aleaga: a.vreau sa plec si am motiv. b.vreau sa plec, si punct.

unele lucruri se duc in jos, altele se ridica, unele ma sperie. altele nu le inteleg. is indecisa.

ce-i in capul meu? ati intelege? daca m-ati vedea cate chestii nebune fac si in ce fel tot reactionez?

nu probabil ca n-ati intelege. iar cei care intreaba " de ce esti ingandurata" probabil nu vor primi un rasuns prea favorabil.

stiti care-i problema cu mine?

sunt draguta, simpatica, si nebuna cu cine vreau, cu cine merita, cu cine stie sa ma respecte si cu cine nu ma minte.s uneori poate nu conteaza nici una din astea si vreau doar ca lumea sa ma auda.

lucrurile se amesteca, stiu. in capul meu e talmesh balmesh, is lucruri care alearga, lucruri care n-ar trebui sa fie acolo plus un gand pustiu: vreau sa vorbesc cu mama.

am simtit asta, desi de fiecare data cand veneam acasa era nervoasa, sau paote obosita, sau poate nici macar nu avea timp si-am renunta.

e-o alta problema ca tot renunt la idei. mi-am pierdut sansa de-a ajunge la o etapa finala sa iau o diploma pentru o facultate din cluj.

ieri am mai renuntat la ceva de genul acesta.

am vazut ceva ieri seara, atat de dragutz doamne. si am papat tort. da am papat tort ieri.

cu ai mei, fara T. fara I. fara mai stiu eu cine.

si totusi tot ce s-a intamplat m-a facut sa ma gandesc c-am inchis niste lucruri in  mine de care n-am spus nimanui, si care totusi erau niste chestii stupide si importante pentru mine. am fost la Ilo. si i-am zis ei de faza de la engleza si de faza de la chimie de azi, macar n-a ras.

si acu o seara ma gandeam sa fac o sfoara de 700 si ceva de kilometri, sa te leg cu ea si sa te misc pana aici. nu stiu de ce. dar am simtit nevoia sa te am aici C. sa te iau in brate si poate doar sa stau si sa ascult linistea impreuna cu tine, gandindu-ne la tot felul de chestii. sa nu ne vada nimeni, sa nu ne comenteze sau altceva.

si-n unele seri voiam pur si simplu sa vorbim chiar si daca vorbeam putin, chiar si daca conversatiile noastre erau atat de seci si nu faceam mai nimic. 

ma gandisem la niste chestii dragutze si simpatice, care imi tot treeau prin cap si la multe, stii ca am multe de spus in ceea ce te priveste.

ma gandeam sa-ti spun ca am chef de-un weekend cu tine.

vreau sa dau de tine, sa nu-ti dau drumu. imi imaginam intr-o zi cand ma duceam la scoala, cum ar fi ziua aceea. 

alteori ma gandeam ce faci in momentul ala, si cautam sa-ti trimit msg. sa-ti spun cate ceva sa stam la taclale pur si simplu. doar noi :3

si-i vorba despre lucruri ce n-ar trebui spuse. sau lucruri de care nu sunt sigura. ii un post lung, despre unele chestii seci si altele dragutze, si unele despre care as fi vrut sa scriu mai mult si n-am prins idei. n-am prins vorbe. dar postul avea sa ajunga la un kilometru. eu'n record. 

multumesc ca n-ai sa intelegi niciodata ce simt;

vreau sa plec.

trebuie sa ma ascund intr-o zi.

ma doare. ma doare mai mult decat cred unii.

ii asa de simplu sa te uiti la un om.

dar ii asa de greu sa-l intelegi prin ce trece cu adevarat.

ii una din zilele de vineri, in care m-as ascunde sub patura calduroasa si-as plange. nu vreau sa vorbesc cu nimeni, oricum nu conteaza cum ma simt. ma doare in cat as vrea sa urlu si-as vrea sa arunc cu lucruri in toate partile, pana m-as calma. si totusi nici atunci poate ca n-ar trece. sa stiti ca ii foarte simplu sa faci pe cineva sa se simta "ca ultimul prost de pe lume, care conteaza" . ii asa de simplu draga mea " eu cea care pretind ca-ti sunt cea mai buna prietena" sa observ cum te prefaci in fiecare zi. cum te lasi manipulata de oamenii din jurul tau si cum te doare in cot de prietenia noastra.

asa este. profesoara de religie avea dreptate cand ne spusese marti, aveti grija pe cine va luati drept prieteni, s-ar putea intr-o zi sa va spuna la revedere pentru ca voua va pasa si pe ei nu-i intereseaza decat de propria lor persoana.

draga mea prietena multumesc pentru lucrurile pe care le-am facut impreuna, precum si pe lucrurile pe care le faci singura. multumesc ca te prefaci. multumesc ca ma acuzi ca nu-mi pasa de tine. multumesc ca te doare in cot de mine. multumesc ca imi doresti raul, si razi (chiar nu era nevoie, pentru ca niciodata n-am ras de raul tau). multumesc c-ai fost aici iar eu am sa plec. promit ca de data asta nu ma voi intoarce pentru tine. multumesc draga prietena c-ai fost la fel ca toti ceilalti, un prieten cu masca care si-a batut joc de sentimentele unui om sincer, care n-a vrut niciodata sa te raneasca.

am dat-o in bara. matematica nu-mi mai iese si ma ingrijoreaza. m-am izolat singura de propria persoana. si-am incercat sa trec peste asta. dar azi am dat-o in bara la engleza si nu le-am spus, pentru ca mi-a fost frica. mereu ii asa, mereu stiu ca ma vor judeca. si totusi ma gandesc ca astazi ar fi fost mai bine daca ramaneam in pat si pretindeam ca sunt bolnava decat sa ma duc la scoala si sa ma simt mai rau.nu era nevoie sa shutul asta.

ii totusi una din vinerile pe care le-as pierde in pat plangand si ascultand ploaia ce nu se mai opreste de cateva ore. se uitau ciudat la mine, cu totii aveau ochii atintiti si nimanui nu-i pasa ca stateam singura intr-un colt. de parca as fi fost singura in situatia aceea.venise doar D. sa vorbeasca cu mine. venise si statea acololanga mine si vorbea, si incerca sa ma faca sa ma simt bine dar nu-i reusea atat de bine. dar totusi ea venise, fata de altii ca plecau ca si cum as fi o idioata.

la chimie deja numai judecam deloc.profa se uita la mine, eu aveam privirea trista. R. spunea chestii gen "lasa sa nu stii tu, ca te gandesti la prostii".

ma simt rau. venisem singura spre casa, si totul era atat de pustiu. m-as fi dus departe, undeva sa nu stie nimeni, sa nu ma gaseasca. sa nu ma vada, sa nu ma judece, undeva intr-un loc acolo unde cineva s-ar aseza langa mine si m-ar lua in brate sa-mi spuna c-a fost un moment prost si doar atat, c-a fost un vis urat.

si-am pierdut un prieten de nimic. ce frumos suna, imi vine sa rad cand citesc asta. okie, reformulez, am aruncat la gunoi un prieten de care numai aveam nevoie. nu sunt genul care sa faca prostii, sa-si bata jos si care sa doreasca raul, si sa nu-i pese.

"si cei care realizeaza prea tarziu ce s-a intamplat, nu vor mai conta niciodata"

ps: "vreau sa ma ascund sub patura groasa impreuna cu motanu si sa plang.dar sa nu auda nimeni, sa nu simta nimeni ca dincolo de ochii  tristi si plini de lacrimi, am o rana ce sangereaza in continuu si care ma face sa urlu"