nu trebuia sa scriu;

sa va explic ce s-a intamplat mai exact. cu cateva zile in urma.

-vreau si eu aceste medicamente, am urgent nevoie de ele si de-o consultatie,i-am spus usor doamnei de la farmacia de langa colt si apoi ea s-a uitat ciudat la mine.

-n-ai nevoie de astea, ii un joc mai simplu de atat. nu-ti fa probleme draga mea.

-dar am nevoie urgent, va rog doamna, trebuie sa ma ajutati sa rezolv asta.

femeia s-a uitat din nou la mine, iar apoi mi-a luat foaia din mana, s-a uitat pe ea si-a aruncat-o la gunoi. a luat un pix, si-a scris ceva pe-o foaie destul de mic. am luat biletul.m-am dus naibii acasa si-am pus ochelarii incercand sa citesc. am reusit: let the people see who you really want.

 asta s-a intamplat defapt, fara sa dau prea multe detalii. saptamana trecuta am vrut sa scriu ceva legat aici de ai mei, defapt de la ei este toata tabadura asta de acum. eu stau si ma gandesc, ma gandesc la ce zicea profa de chimie astazi la ora. imi aminteam c-a fost o zi destul de zapacita.

okie am facut calcule, am scris sa ma descarc,n-am reusit sa aflu nimic. defapt am reusit sa gasesc un raspuns la un moment dat.  ce s-a intamplat intr-o zi:

-buna ma numesc x.

-hei, eu sunt y, incantata de cunostinta.

ce vreau sa spun? ca fiecare om care-a intrat in viata mea, m-a rasturnat intr-un fel din mai mult epuncte de vedere, ca m-a facut sa vad lumea altfel, ca m-au facut sa vad totul intr-o realitate mai putin sau mai mult colorata.am mai lasat pe cineva sa intre, am promis ca am sa incerc sa fac chestia asta si-acum ma gandesc si ma gandesc.

ma simt prost. ma simt prost pentru ca tin asta in mine si daca spun, mi-e frica ca s-ar putea ca persoana respectiva sa fie ranita. de ce sa-i rapesc visele, cand nu sunt ale mele? vreau sa le sustin, insa din unele puncte de vedere nu pot fi sincera. si ma doare sa zic ceva care nu ma reprezinta, MA DOARE SA MINT ATUNCI CAND AM PROMIS SA FIU SINCERA! si mi-e frica sa nu pierd, mi-e fricaaaaaa ca-s putea s-o raneasc pe persoana asta, si faza de azi si faza de luni, ma face sa-mi dau seama ca intr-un fel m-a schimbat dintr-un punct de vedere. ma face sa cantaresc mai mult deciziile si ma face sa arunc totul in joc, chiar daca pot pierde totul. 

ma face sa cred c-am scris aiurea aici, pentru ca nu ma  poate asculta nimeni.

gandurile si situatia ma fac sa ma simt aiurea. nu trebuia sa scriu.

si-am luat-o de la capat.

mi-am revenit. cred. nu sunt inca sigura de asta. s-a dus o saptamana. s-a dus o saptamana si-a venit weekendul. ma bucur c-am scapat de una. mai raman alte cateva si multe altele.  n-am vrut sa inceapa saptamana asta. n-am vrut. si totusi a inceput.

eram okie inainte sa inceapa. n-a durat mult sa intru intr-o stare ciudata, sau cred ca s-ar putea sa  laud prea mult saptamana prin cuvantul ciudata.

luni.m-am impacat cu T. si-am recuperat zilele alea pierdute, cu discutii intre 10 si 12 noaptea. desi inca o simt distanta fata de mine si-am incercat sa ma acomodez cu situatia. nu prea-mi reuseste. conteaza?! spre seara m-am dus acasa, cu zambetul pe buze. l-am sters imediat ca si cum in momentul in care am intrat pe usa cineva a strigat "stergeti zambetul fraiero ii asa prostesc" . au inceput discutiile, strigatele, sentimentele de neintelegere din nou si vorbele gen " auzi, eu spun, tu taci din gura".

marti. n-am rezolvat nimic.am plecat la scoala cu lacrimi in ochi si pana am dat de ceilalti, am reusit sa le ascund.a fost sec. nu s-au intamplat asa de multe. 

[..]

miercuri am stat si-am urmarit o persoana si-am vazut ca intr-un fel aproape ma ignora. am interpretat, poate am gresit. avusesem spre seara si-o discutie tampita, care m-a facut sa-mi dau seama ca mereu ei se prefac. ceva tipic. nu pot sa explic. situatia este complicata.

[..]

joi a fost la fel. ma tarasem la scoala mai devreme, nu mancasem, nu rezolvasem nimic. am copiat un desen si-apoi m-am chinuit sa-l fac eu, asa cum imi place mie sa mazgalesc. si plecasem acasa c-un gand micut si-am fost intrebata ce s-a intamplat. am mintit-o:n-am nimic. din nou:ce s-a intamplat. am raspuns: sunt obosita. ce ascundeam?un gand.nimic.

[...]

ma apucasem de probleme joi. de tona de teme, si m-am culcat la 12 si ceva. 

[...]

astazi n-a fost genial. dar cred c-a fost okie. era sa intarzii la ore. am stat cu T. si Io. in mare partee si-am mai ras, vorbit...facut cate ceva. totusi am venit trista acasa. profa de chimie mi-a adus aminte de situatia de miercuri seara. nu vreau sa ma prefac ca sunt cineva, vreau sa fiu doar eu, aia care pluteste normal pe pamant. 

[..]

am mai vorbit zilele astea cu C. prin mesaje si chiar daca putin, a contat destul de mult. si-am stat azi cu el si cu R. si-a fost destul de okie. am ras, am vorbit. cred ca's singurii carora le mai spun cate ceva. asteptam sa ajung acasa sa deschid nebun si sa vorbim despre orice chestiuta micuta, nesemnificativa si aiurita.si-am stat zilele astea si m-am gandit cum esti.vreau sa te vad zambind. si ca esti un omuletz dulce si genial, pe care nu vreau sa-l vad trist.

[...]

mi-am dat seama ca-i asa de usor sa intri intr-o stare de tristete profunda, si-i atat de greu sa iesi si sa te trezesti la realitate. ca oricine iti da o palma si nu conteaza. ca'n fata unora esti doar un nimic si-n rest nu contezi prea mult. mi-am dat seama ca oamenii incearca sa atinga focul, si chiar daca se ard ei tot continua, iar altii ii vorbesc pe la spate. 

noptile in care n-am dormit saptamana asta si ma culcam la 2 si ma trezeam la 6 sau 8, m-am gandit si mi-am dat seama ca lucrurile nu's asa cum le-am crezut. dar unii nu vor sa recunoasca, si daca ai sa cazi, doare foarte tare si foarte adanc. mi-am dat seama ca doare sa vezi ce pot altii, si ce poti tu prin intermediul altora. n-am nevoie de ajutor sa ma ridic, am nevoie doar de lacrimile si intentiile mele si ma ridic singura.  am vazut cine se preface, si cine interpreteaza. am vazut ca intamplarile din viata asta te pun la incercare, si ca problemele n-o sa se opreasca niciodata.

[...]

ceea ce-am vrut sa zic prin postul asta este ca, intr-o saptamana in care toti mi-au dat palme mi-am dat seama ce inseamna sa fii "asa zic prieten", ce inseamna sa fii influentat si sa te simti ca naiba si ca un nimic, cum e sa te atasezi de cineva si sa te ignore cateva ore, cine merita si cine nu. si daca totusi viata-i despre o drama comica, de ce mai riscam daca totusi o sa pierdem in final? am riscat. am adunat. intrebam.scazut.calculat. si cine-a mai ramas?! da, n-am modificat nici macar un rand referitor la intamplari.

promit ca n-o sa-mi pese;

Promit de acum ca nu va mai fi nicio diferenta, c-am sa fiu doar fantoma aia care se plimba in viata oamenilor si care n-ar trebui sa fie. Promit ca n-o sa mai dureze mult si-am sa plec cat mai dparte, si-o sa te fac sa-ti fie dor. Si totusi vezi acum numai conteaza, si totul uite cum lumea si viata iti da palme si te face rece.

Decat cald si vesel, mai bine rece si-a nimanui, right? Yeah, am sa tac din gura, am sa las lucrurile sa piara si visele am sa le inec in mare. Am sa las toate gandurile ce le-am ascuns de vreme sa putrezeasca intr-o camera plina de lacrimi si de regrete.

Si-am reusit sa intru doar putin, probabil n-o sa ma mai vedeti nici pe aici. Is multe de explicat, is multe de care in momentul de fata nici macar nu-mi mai pasa. Lucruri care ma fac sa ma simt ca ultimul om cazut pe pamant in mijlocul unui loc, in care este un intrus. FRumos ce-am ajuns, am sa plec.

Am sa iau drumul spre nord si-am sa ma ascund pana la sfarsit, sa nu stie nimeni. Sa nu se apropie, sa-i las cu visele lor si dorintele, fara sa-i sperii. Fara sa se gandeasca ca's un om nebun si ciudat, pentru ca judeca si ei chiar nu stiu ce-i in spate/ Si n-am sa-i las sa vada ... ii mai bine asa, sa nu stie prea multe, sa ramana in mister si eu doar nebuna care odata o sa dispara si-o sa scape de toti.

Poate singurul care stie totul si asculta poate acum ii doar C. si tin prea mult, ca sa-l las in urma. Cat despre ceilalti, as putea s-o dau in teoria vietii si prieteniei, in teoria "hai sa vezi" si dupa "hai ca eu am plecat si ma doare" si altii " eu voiam sa fac bine, dar trebe sa facem scandal in fiecare seara".

Asa ca pe drum spre casa in seara asta ma gandeam sa ma opresc pe scarile unui hotel si sa petrec noaptea acolo, sa le fie mai usor, sa fie totul mai simplu si nici macar sa nu le pese de proasta care astazi in spatele fetei aleia zamberete ascundea lacrimi si ore nedormite.

Am sa pierd si-mi dau seama de asta...dar mai bine le las in urma...raman cu regretele si-am sa-mi amintesc candva ca mi-am pierdut visele cand ar fi trebuit sa le fac cat mai mari. Thanks..nu era nevoie sa le omori pe toate..si daca te intrebi, s-ar putea sa ai o vina si tu in chestia asta..si eu ca le-am lasat sa plece...le-am pasat sa plece pentru ca nu-mi permiti sa le am.

"Nobody ask u if you want to give up , just do it! "

leapsa de la Alecsandra Alle

M-am oprit sa scriu si eu aici aceasta leapsa. Doar una din ele luate de la Alecsandra Allee. Macar sa mai distingem atmosfera de pe blog.

Deci sa spunem ca leapsa suna in felul urmatoR:

1.Eu si prietena mea cea mai buna suntem asa:

"Dumnezeu  nu ne-a facut surori, pentru ca mama nu rezista cu doua nebune "

("yeah, dar numai suntem asa de ceva vreme" )

2.Ce fac in sufrageria mea:

"cam asa ceva =)) "

3.Reactia mea cand ma privesc in oglinda:

"Hmm si s-ar putea vreo ora sa nu reusiti sa ma dezlipiti de oglinda. sau mai mult"

4.Parerea mea despre matematica:

"Mesajul scris pe tabla dupa radical si numere, va explica tot."

5.Parerea mea despre dragoste in general:

"Gen: love?. mno cred ca ma confunzi. n-am auzit de asa ceva"

sau 

"Gen: love?a dadada. in mintea mea: ups am dat de belea. o sa stie"

6.Cum ar fi daca n-ar exista muzica:

"cam asa, se potriveste da? okie. lasati-ma fara muzica, si vedeti voi"

7.Eu si tipul de care imi place ar trebui sa fim asa:

8.Defapt suntem asa:

(nu raspund)

9.Cea mai mare declaratie de dragoste este:

10.Injuratura perfecta:

11.Premiul pentru cel mai frumo zambet din lume merge la :

"la cei care nu-si lasa zambetele in vant si le pastreaza oricand"

12.Unul din filmele la care am plans:

"Stiu ca este ceva tipic, insa nu prea plans la filme"

13.Nu am plans la:

"my sister's keeper. filmul merita cu adevarat sa va uitati"

14.

15.Cea mai tare solista:

"Ah si sa va pun acum si solistul printre altele."

"N-am cautat ceva mai simpatic pe google pentru ca se modificau marimile 

si ma enervau"

16.Am o slabiciune pentru:

"n-am gasit imagine miscatoare. NU ERA. deci  slabiciune pt jeleuri"

17.Cum reactionez cand vad vedeta/personajul dupa care salivez:

18.Cum ma simt cand cineva ma ignora:

19.Ce fac in momentul de fata:

20.Videoclip preferat:

("videoclipul melodiei " yesterday" de la 30 second to mars)

sa va relatez totul.

.cineva mi-a spus sa scriu aici, ca si cum nimeni n-ar citi niste randuri fara rost.

one hour.

two hours

three hours

...six hours.

.am incercat aproape de miezul noptii sa-mi imaginez fiecare rand pe care aveam sa-l scriu in postul asta, de dimineata si n-am reusit. imi fugea mintea in alta  parte, dar oricum nu la blog.

one night.

two nights.

three night.

....ago.

.ce s-a intamplat defapt cu mine? cred c-am ramas in urma iar si timpul merge fara mine. nu.  asta-i defapt minciuna pe care-o tot arunc aici, si de care incerc sa ma conving.detalii?aaa, da incerc sa-mi fac curaj sa le spun pe toate aici, poate scap de ele. defapt nu scap, defapt doarmerg pe-o scurtatura si nimic mai mult.incepuse asa: ascultam "don't give up" inainte.

.c-o zi inainte.10 ianuarie. aveam motive sa nu ma ridic in pat:frigul de afara, lenea din vacanta, sentimentele ranite, rostul pe care nu-l vedeam. nimeni n-avea nevoie. motanul dormea pe patura din camera mea si-nn rest era liniste. uneori ii asa in fiecare zi. deci as putea sa taci "10 ianuarie" si-as inlocui cu "ceva normal din fiecare zi". cu doua nopti in urma, stateam pe pat, in putietatea camerei si cautam un film la tv. ma gandeal sa-l sun pe Io. sa intreb daca avea programul din ziua aia. n-am facut-o. dar in seara aia  mi-am adus aminte de ceva din copilarie. ceva care ma facea sa plang in aproape fiecare seara cand veneam de la scoala. chestia aia de care mi-e frica si-acum din cauza lui, iar mama o numeste "rusine". eu o numesc frica si neincredere. apoi dupa asta mi-am adus aminte de seara aceea dinainte de ajunul craciunul. de fiecare data cand striga imi aduceam aminte,si reauzeam plansul ala nebun si vorbele. eram singura in camera, dar nu conta prea mult. mi-a spus doar ca asta-i viata si-as fi vrut sa-i spun "n-ar trebui sa fie asa". dar n-am facut-o.am incercat sa trec peste asta, n-am reusit oricum, imi aduc aminte mereu.

.acum doua zile stateam prin camera si vorbeam despre teoria vietii, despre prieteni, despre cum ei au avut dreptate. pff ce prostie sa-i interzici propriului copil sa se vada cu cel mai bun prieteni, cand increderea pentru ei era defapt nula. sa recunosc c-am fost proasta ca n-am acceptat? n-am s-o fac niciodata. apoi am simtit nevoia ca s-ar putea sa rabufnesc in plans daca nu ieseam mai repede din camera, sau din casa. ne dusesem la T. voiam sa-i dam chestia aia dragutza pe care-o numeam cadou de craciun. insa n-am gasit-o acasa. voiam sa discutam, voiam sa vad ce reactie are, voiam sa vad ce mai zice. mi-au fost de ajuns vorbele prin mesaje, pentru ca ea niciodata nu poate sa-mi raspunda la telefon. am ramas dezamagita. de ce? am ramas dezamagita c-am avut incredere intr-un om care mi-a intors spatele imediat spunand ca toata vina ii a mea. n-am acceptat asta. stiam ca-i vina mea dar nu  era doar a mea.

.m-am gandit la asta toata ziua. am dormit bine. sau aproape bine. tinand cont ca la fiecare vis dadeam peste Io. si peste Iu. acolo in momente ciudate, care ma speriau. nu stiu cum mi le imaginasem. erau momente dragutze puse pe stop si inlocuite apoi cu lucruri aiurite. credeam ca-s adevarate si s-au intamplat deja, ma panicasem, ma trezisem brusc si-am realizat ca nu era nimic. o luasem deja pe campii si visam urat.

.revenind la ce spuneam.am refuzat sa ma ridic din pat inainte de ora 12. de ce?preferam sa stau sub patura si sa nu maderanjeze nimeni din ce faceam. nu faceam nimic, doar relatam si incercam sa repar ceva ce multi au reusit sa distruga. si-apoi m-am ridicat si-am mancat bomboane.  genial sa mananci bomboane in fiecare dimineata si sa pretinzi c-ai mancat defapt nu?asta imi aduce aminte sa va spun c-am ascuns caramelele in bolul cu chestii ciudate. poate am sa uit de ele. le-am promis cuiva si mno si-a adus aminte pana si acum. sper sa nu le gaseasca nimeni acolo, desi mi-e frica sa le las in bolul ala. mi-e frica caa or sa dispara cumva.

.ma apucasem sa citesc dintr-o carte, cica. dar n-am facut-o. asteptasem sa se faca ora 16 stiind ca avea sa vina tata si-avea sa plece.insa planurile s-au schimbat. totusi a fost la fel de liniste. ceva normal din zilele astea. am mai vorbit cu C. prin mesaje. mi-e dor de lungile conversatii pe mess din fiecare zi. de cand esti plecat aproape n-am mai deschis deloc messengerul. poate doar putin seara uneori. la filme am refuzat sa ma uit pana nu te intorci ca sa ne uitam impreuna. radem de fiecare data chiar daca este film de groaza/actiune si uneori la drame. si-o sa avem o singura seara dar nu conteaza. ii buna si asa, insa mi-e dor.

.cred ca la un moment dat am incercat sa evit pe cineva de aici din oras, pentru ca-mi era frica. intram e invizibil si ieseam. voiam sa vad daca este online sau daca nu, si uneori porneam conversatii micute. ca aseara, doar ca discutia despre ai mei m-a speriat putin. sau putin mai mult. problema-i ca sunt putin confuzaa si nu stiu atat de multe pe cat as vrea sa fi putut afla pana acum. si-i complicat sa pui intrebari pur si simplu. vrea sa stiu mai multe, vreau sa stiu daca as putea sa am incredere si daca n-ar fi o greseala. si mi-e frica sa pun intrebari mai ciudate, ar fi aiurea pana la urma, nu-i asa? n-o fac. iar alte ori mi-e frica sa nu vorbesc gresit, pentru ca nu-mi place sa fac din astea. si-i okie omul.cred.

.in afara de asta m-am saturat sa stau o zi intreaga in fata pc-ului si sa nu fac nimic. ma inebuneste. ma face sa ma uit pe pereti si-i cam aiurea.uneori is aceleasi ganduri care ma macina, uneori is altele. acum doar stau. ma gandesc ca mai sunt doua zile si incepe scoala. ca iar incep zilele alea cu teme cat mai multe si lectii si timp zero. si tata care tot striga ca iar m-am saturat de tine si ca lui i se pare ca am note mici uneori. da asta ma seaca. si faptul ca nu vorbesc cu ei, as vrea s-o fac. dar nu sa-mi stea pe cap in cat sa ma enerveze in fiecare zi asa cum ar vrea el sa faca. ar face-o din rautate asta-i problema.

.cu Iu. am mai iesit zilele astea. si-a fost amuzant si nebun uneori pe unde am tot colindat. am sa-mi aduc aminte de vacanta asta si multe alte cateva detalii. cred ca m-am calmat. poate m-a ajutat sa arunc totul aici si m-am intins intr-un post foarte mare. realizez asta. sper sa se aseze lucurile. intre timp cred ca las blogul si ma duc sa mananc,sa inchid pc-ul si sa fac altceva. Insa mi-e frica de interpretarile unora legate de ce spun , fac si uneori mi-e frica. poate am avut curajul sa le arunc aici, dar nu stiu daca as avea curajul sa spun totul unora.

10 ianuarie

Ii una din zilele alea in care dupa ziua precedenta n-am vrut sa ma ridic din pat. Prea simplu sa te ascunzi sub patura calda si sa ramai acolo pana la ora 12. Nimeni nu voia sa dea de mine.

M-am gandit de dimineata sa scriu ceva aici, asa cum obisnuiam cu ceva timp in urma.Dar in loc de asta mi-am aruncat un post la nervi, in timp ce-mi stergeam cateva lacrimi

Am vrut sa ma descarc. Am avut o zi proasta si-o continuare. Incepuse de ieri cand m-am luat la vorba cu mama si-am simtit ca tre sa ies din casa, sa ma calmez.

Si-am iesit gandindu-ma ca sentimentele aveau sa dispara cumva. Trebeau sa dispara. Dar tot ce-am facut a fost sa ies, sa mananc jeleuri pe drum, sa ajung in deal, sa aflu ca T. nu era acasa (sa fiu dezamagita ca T. poate nu era acasa), sa-mi pierd manusa si sa ma intorc acasa.

Stiti ce s-a intamplat defapt? Am ramas dezamagita si-asta ma facut mai confuza si m-ai vulnerabila.

De aia am refuzat sa ma ridic in pat inainte de ora 12. Si cand am facut-o mi-am imaginat ca cineva ar putea sa ma imbratiseze. Dar nu s-a intamplat. Avusesem vreo trei vise ciudate in care aparuse Io. de nu stiu cate ori si ma trezisem cu gandul daca fusese ceva de care imi  aminteam, daca fusese real, si apoi am respirat usurata ca nu fusese.

Si stiti c-area ai fost problema? Ieri ma inebuneau cateva amintiri, ceva din trecut ce-a facut o rana adanca si-a lasat-o nevindecata. Poate asta-i problema tuturor lucrurilor.

A fost liniste astazi, in cat inebuneam. Si ma invarteam pur si simplu, in cat imi doream sa ma asez pe covor sa plang si sa scot din mine tot ce ma inebunea, iar cineva sa ma fi ascultat.

Problema-i de fapt ca mi-e frica. Mi-e frica sa vorbesc, mi-e frica sa ma atasez de altcineva mai mult, mi-e frica sa-i dau voie lui Io. sa intre in viata mea, mi-e frica ca s-ar putea sa interpreteze...mi-e frica ca unii sa nu zica vreo ceva, mi-e frica de mine. Mi-e fricaaa sa arat cum ma simt defapt...mi-e frica sa dau detalii.

Am stat cu Iu. in ultima vreme si ma bucur, au fost niste zile nebune petrecute impreuna. T. zicea ca numai are nevoie de mine, deci poate m-am convins de cateva lucruri. De C. mi-e dor. Mi-e dor de tine de cand esti plecat si abia astept sa te intorci, imi lipsesti.

Cu Io. ma joc seara si radem, cu intrebari rele, dar ma enerveaza frigul si statul in spatele calculatorului. Nu vreau sa ies, doar vreau sa fac altceva. 

Si ieri imi doream sa fug oriunde as putea vedea cu ochii. Oriunde m-as duce si-as sta in pustietatea frigului. Acum poate e mai okie, sau poate nu e. 

Mi-e frica de la un timp sa scriu pana si aici mai multe detalii...

strazi pline cu oameni goi.

Am vazut pe strada oameni goi. Nu ma refer la oameni c-areau uitat sa se imbrace si-au plecat grabiti din casa, la prima ora a diminetii. Ci oameni cu adevar goi. Si erau asa de multi, si erau asa de grabiti si nimeni nu voia sa se opreasca sa-mi spuna ce simte. Cu totii aveau goluri pe care le ascundeau, stiu asta. 

...vedeam oameni goi, ce-alergau la servici c-o privire serioasa, chiar daca nimic nu-i motiva.

...vedeam oameni goi, ce plimbau orasul dintr-un capat in altul, cautand ceva anume.

...vedeam oameni goi, grabiti  de timp, infrigurati de ger care doar alergau.

Si vedea oameni goi, ce-mi aduceau aminte de mine. De faptul ca eram si eu printre toti ceilalti, singura intr-un trup gol. De ce? pentru c-am lasat prea multi sa patrunda acolo unde trupul meu era candva plin cu ganduri inocente si marunte. le aveam pe astea.

Ma gandeam ca sunt doar seri care astept sa treaca, si stari care sper sa plece curand.Inpusera de acu doua nopti, cand mi-am pierdut somnul numarand fulgii care se asezau agale pe veranda geamului si nu faceau niciun zgomot.Si ieri cand m-au prins gandurile, iar astazi vorbele. 

Ii simplu dac-ai vrea sa dai de mine,dar am inteles ca nu-i nevoie. Am ramas nedumerita si speriata, in multimea cu oameni goi. M-am ascuns acolo, si-am pastrat in suflet amintirile si vorbele, cicatricile si golul pe caare l-au lasat in urma asa de multi oameni, care n-au stiu ca de fiecare data rup o bucata din mine si nu va mai ramane nimic. 

exista: oameni goi cu ganduri si oameni prea plini cu mandrie.

prin mintea unui visator nebun.

Era aproape miezul noptii, cand m-am trezit pe marginea strazi. Iar la inceput nu realizasem gravitatea situatiei, in momentul in care parasisem patul cald din camera intunecata si ma avaenturasem in pustiu pentru cateva momente de inconstienta. Si nu ma vazuse nimeni.Si nimeni nu-mi observase lipsa o noapte intreaga, petrecuta pe aripile unui visator nebun.

Facusem cativa pasi spre nord si-apoi m-asezasem incet pe trotuarul rece, acoperit cu ultimii fulgi de nea cazuti de noaptea trecuta. Aveau sa-i iau cu mine inapoi, pe hainele subtiri ce atarnau agale pe mine, ca in fiecare noapte petrecuta in ganduri si c-un zambet bland in privire. Doar priveam pustiul si-mi reproduceam in intuneric momente din ziua care se incheiase. 

Incepusem intr-un mod prostesc si putin aiurea. Arsesem de dimineata felia de paine pe care trebuia s-o mananc, si o adusesem in ultimu hal in cat am refuzat sa mai iau altceva. Incercam sa dau un telefon, dar parea ca nimeni nu dadea de mine. Si-atunci am arunact pe mine haine si-am iesit in frigul nebun al diminetii cautand ceva anume. Dar defapt nu cautam, ci doar umblam prin aceleasi locuri ca in fiecare zi doar gandindu-ma la lucruri mai vechi.

Ma gandeam ca totul avea sa fie normal, ca nimic n-avea sa se intample, c-avea sa fie o zi ca oricare alta si doar atat. V-as spune totusi sa nu subestimati imaginatia unul visator nebun, si sa-i raspundeti la intrebarile ciudate pe care vi le adreseaza.

Si daca o sa apara vreodata la usa voastra, ii doar un semn de pace si de bucurie, nebunie si cateva sentimente speciale. Iar faptul ca raspunsurile n-au venit, n-a reusit nimeni sa ma opreasca, si nici macar frigul si nici macar indoielile si nervii sau vorbele. Am cutreierat strazi, am intrebat din oameni in oameni pe la case, am trecut de indicatoare si-am ajuns pana la urma.

Terminasem vrand sa spun ca eram fericita si zambeam, sperand ca mesajul meu ajunsese pana la urma acolo unde ar fi trebuit si caa n-aveam sa uit ziua asta niciodata, alte intamplari abatandu-se spre seara asupra mea. Si toate se rezolva? Si toate-s lucruri de nedescifrat in mintea unul visator nebun.

Stateam pe strada si luam fiecare clipa si radeam,si-adunam ganduri si impresii si zambete. Si-am plecat la rasarit spre est. Ma intorceam pe amintirea zilei precedente si-o intipaream in jurnalul zilelelor nebune. Intre timp imi imaginam pasii inapoi spre casa, sub patura calda si alinarea motanului , acolo unde somnul ma furase intr-o calatorie nebuna spre alte nebunii.

m-am intors odata cu ninsoarea si plec la apus.

Titlu intreg:poveste despre-o intamplare

Capitolul 48:un drum cu obstacole.

M-am intors acasa. Si stiu ca nici macar de faptul ca te-am cautat, nu ti-a pasat.M-am gandit ca incercarile mele sunt in zadar, si tu chiar nu vezi ce-as vrea sa-ti arat. Iar daca macar te intereseaza catusi de putin, plecasem cu cateva nopti in urma si bantuiam strazile cu gandul ca orice intamplare avea sa-mi aduca aminte de ceva facut impreuna.

M-am gandit ca drumul de intoarcere avea sa-mi arate ceva si nu va fi nevoie sa plec din nou. Si cum spuneam plecasem spre casa, pe acelasi drum lung pe care venisem intr-un capitol trecut. Am petrecut nopti in strada, asezandu-ma si privind stelele in speranta ca nu vor trece niciodata masini pe-acolo. Dar asta imi aduce aminte  de ceva mai vechi, din cauza ta imi reimprospatez memoria cu lucruri pe care le-am aruncat la gunoi si n-am vrut sa le mai vad.

Au fost oameni ce-au trecut pe langa mine si m-au lasat sa merg in ploaie, oameni ce-au incercat sa afle ceva despre povestea mea si-au vrut sa am incredere in ei, si-au fost oameni care mergeau pe langa mine si-si doreau sa ma duca acasa iar eu doar ii ignoram si mergeam mai departe.

Aproape de oras s-a starnit vantul ce ma tragea cu el inapoi de unde venisem, si fulgii cadeau nebuneste pe mine si se jucam haotic in privirile mele in cat ma indemnau sa visez mai departe, sa visez ca voi ajunge acolo unde inima avea sa ma duca cu ea si-avea sa-mi arata ceva extraordinar.

Si-am fost dezamagita. Cand am ajuns aici si-am intrat in camera pustie si-am citit acele randuri. Am vrut sa fug din nou, si-am vrut sa-i spun c-ar putea sa ma ia undeva departe daca avea sa plece. De-atunci ma bantuie un gand mai vechi, si-o teama ca  unii s-ar putea sa plece iar eu sa raman  aici.

Aici sub patura rece, neatinsa de nimeni, m-am gandit daca drumul m-a ajutat in vreun fel, sau daca mi-a pus ordine in ganduri. Insa tot ce stiu este ca mi-am pierdut increderea in unii iar  cu altii mi-e frica sa vorbesc, iar cei care .ai sunt aici...mi-e frica sa nu-i pierd candva .N-am reusit sa rezolv nimic...poate doar am inrautatit lucrurile.

capitolul 20:ma intorc curand.

Titlu intreg: Poveste despre-o intamplare.

Capitolul 20: ma intorc curand.

M-am gandit ca intr-o zi daca m-as pierde de mine, m-as putea cauta pe-o strada intunecata, in al 15-lea apartament a ultimei cladiri parasite din capat si pline cu oameni nebuni. Am auzit ca aici traiesc oameni nebuni, oameni indecisi, oameni care-i incurca pe ceilalti, si doar oameni care s-au imbatat cu vise.

Ti-am promis ca voi pleca si voi lasa in urma doar o copila cu gandurile imprastiate si cu prea multe intamplari rupte din suflet. Si n-ai crezut. Ai spus ca nu sunt in stare. Mi-ai spus ca ma prostesc. Dar nici n-ai incercat sa ma opresti, sau sa-ti faci timp, ai stat doar si-ai citit randuri in timp ce-ti beai ciocolata calda ca un alt om de nimic.

Am trantit usa in nas amintirilor, ti-am inchis usa tie, voua si-am plecat in speranta ca daca voi incerca sa joc a treia ora, voi avea sanse mai mari sa castig ceva mai de pret. Si totusi au ramas multe. Lucruri pe care nu le inteleg, lucruri care ma dezgusta, lucruri care ma ranesc. Sunt doar lucruri ce mi-au apartinut mie si pe care vreau sa le abandonez dar nu pot. Scoate-le din mine, te rog, poti sa incerci oriceee doar ia-le!

Iesisem in ploaia rece de vara si dadusem peste fiinta asta mica cu blana, si-avea o privire atat de blandaaa, in cat i-am vazut in ochi toata nepasarea cu care o tratasera in ultima vreme. Si m-am gandit c-ar trebui s-o ajut, c-ar trebui sa zic ceva, dar mi-am amintit ca lumea nu ma asculta.

M-am oprit la magazin si-am imprumutat o sticla de vise apoi mi-am propus sa ma fac manga pana voi ajunge undeva. Si m-am gandit  ca acel loc avea sa ma astepte sau poate ca nu.

Asa c-am petrecut o noapte in apartamentul 15 si peretii goi ma faceau sa inebunesc, asa c-am trantit sticla si-am spart-o si-am aruncat tot ce-aveam la mine pe geam.

Iar daca nu-ti voi raspunde vreodata, m-am gandit c-ai vrea sa stii c-am parasit apartamentul 15 si m-am dus pe-o strada pustie si lunga. Parcurg kilometrii in pustiu si ma gandesc la lucrurile ce nu ma lasa uneori sa dorm. Incerc sa le pun in ordine si-apoi ma intorc. 

concurs pe .booktown lover

pentru a participa   click aici si succes.

dupa cumpana dintre ani.

24 de ore nedormite plus nebunie.

20 de telefoane si niciun rezultat.

cearta si apoi discutie normala.

doar 4 ore de somn intrerupt.

3 pahare de sampanie,plus o sticla de suc si ciocolata.

o zi intreaga de leneveala in pat si nimic mai mult.

Am rezumat totul la ceva simplu.Trebuia mai mult?Nu. Nu stiu cum am facut-o si de ce, dar noaptea trecuta am aruncat in vechiul an toate lucrurile de care numai aveam nevoie, si-am facut loc pentru nebunii noi. Si-am pasit in noul an doar cu niste lucruri marunte, cu ceva inofensiv, fara ganduri, faraa prea multe care sa ma streseze de la inceput de an. De ce?Pentru c-am imbratisat noul an, c-un zambet pe buzeeee si c-o dorinta nebunaa de alte aventuri, plus surprizeee. Adevaru-i ca s-ar putea sa treaca zile, si sa nu uit toate intamplate ziua/noaptea trecuta.  Nici mesajele, nici ideile, nici distractia, nici frigul de-a fara, nici artificiile, nici telefoanele si retelele blocate, nici cutia de pocnitori, niciun lucru n-am sa-l omit. Asa ca de maine, probabil ma voi ridica din pat, cat despre astazi...am impresia ca efectul noptii trecute inca nu s-a eliminat, asa ca numai spun nimic. ^.^