Words!

Sunt poate doar vorbe aruncate in vant si cateva sentimente fara rost. Au trecut cateva clipe si am schimbat o lacrima in zambet,au trecut ore si am schimbat un vis in cel mai rau  cosmar,au trecut zile si am schimbat o prietenie in sentimente de ura,a trecut aproape un an si am transformat o simpla iubire de o vara in cateva cuvinte,prin care sa ne justificam sentimentele. Nu am invatat niciodata sa iti arat ceea ce imi spune sufletul in unele momente cand te simt aproape de mine,ci doar am stiut sa ti le scriu pe o foaie,sa o ridic spre cer si sa iti explic fieare vorba intortocheata pe  care sa o analizezi o noapte. Dar prin cateva cuvinte nu ai inteles aproape nimic. Dincolo de lumea celor ce vor sa descopere mistere,am ascuns un secret pecetluit cu tentatii si priviri contradictorii. Jocurile a doi copii,ravasite de versurile unei melodii si mima fiecarei miscari urmata de un simplu zambet si un sentiment de ura. Am imprastiat in ultima seara literele furate de sentimente dintr-o cotie gasita in dulapul din spatele acelui morman de carti si printre cateva ganduri aruncate aiurea in mintea mea,am inceput sa iti scriu un sentiment,aruncat de misterul acestor zile. Am pierdut cateva litere si am ramas doar cu atat. E de ajuns,sa iti spun ce cred despre me si you?Nu! Nu le pot lasa asa in mijlocul covorului,la intamplarea labutelor unui motanel ce se intreaba mirat ce semnifica. Dar nu-i nimic. Acum stiu ca cel mai simplu este sa iti spun cu adevarat,in fata si sa intelegi. E adevarat?Poate ca nu as fi fost asa de hotarata alta data. Pentru ca am invatat sa le fiu alaturi prietenilor,nu cand au dreptate ci cand gresesc. Crezi ca de asta sunt langa voi acum? Ha! Nu e asa de usor sa-i ierti pe cei ce tiau gresit cu adevarat,pentru ca in acest joc mortal al vietii printre atatea suflete si atatea locuri nu se stie niciodata daca o sa ajungi in cele din urma in capatul celalalt. Am intrat in micul joc al iluziilor si am lovit fiecare lucru ce mi-a stat in cale. Haide!Acum ca e am ajuns la tine,stii ce ai de facut. Ia aceste cateva litere pe care le tin in mana si scrie ceva. Le-am adus de acolo,tocmai din seara aceea,cand nu mi-ai zis nimic. Formeaza doar doua cuvinte. Dar inainte de a ma privi,arunca-le,invarte-le,scrie alteceva dar spune-mi adevarul. Stiu ce iese din acele litere,dar tu o simti cu adevarat. Pune labutza pe ele si arunca-le in apa daca e o minciuna,sau lasa-le asa si nu le atinge. Stii ceva...pune-le la loc in cutia din care le-am luat!Nu conteaza!

Hate...

Spune-mi...pentru ca vreau sa stiu. Ce urasti?Trebuie sa fie ceva,pote si un mic defect acolo sau poate o calitate,care sa dezvaluie multe.Poate ca de data asta as vrea sa te las pe tine sa vorbesti si postul asta sa se scrie singur,fara sa mai tastez eu cateva litere care sa formeze cuvinte fara rost. Dar e imposibil,gandurile nu se astern de nele singure pe aceasta foaie neagra a blogului si se risipesc in trecut. Pentru ca toate vor ramane asa,amintiri si nu va mai conta absolut nimic. De ce nu poti sa fii sincer/a cu mine macar de data asta daca suntem aici?Stiam eu,ca mereu incerci sa minti,sa scoti altceva decat ceea ce reprezinta adevarul. Te ascunzi  de mine si crezi ca nu imi voi da mereu seama. Vad mai bine decat ai crezut vreodata. Timpul m-a invatat cat de inselatoare sunt unele persoane si cate se pot ascunde sub un zambet,aprins de bucuria unor raze de soare.Stii ce? Vreau sa te opresti. Sa stai acolo,sa uiti ca ma poti suna,ca imi poti vorbi,ca orice vrei tu. Daca nu vrei sa imi zici ceva care sa fie "daca aia..nu stiu de care,vorbesc serios" poti sa nu te mai deranjezi sa ma deranjezi,din a visa ca e totul frumos si roz. Scuze,ca acum am uitat sa ma corectez. Nu e roz,am zarit o urma de albastru pe acolo uneori. Si incep sa ma simt prost. A fost ciudat. Doua zile consecutive in care m-ati facut sa ma simt ca un nimic printre voi,ca nu ar trebui sa caut acolo. Dar nu-i nimic. Au fost si altii care au invatat sa ma excluda pentru ca ma urasc. M-am explus eu,dar nush de unde. Nu!Asta nu e adevarat. Deci taiata de pe lista. Poate sunt momente care ma fac sa uit si altele care ma lovesc cu putere cand dau de ele. V-am iertat!De ce?Pentru ca asa fac mereu,pentru ca iubesc viata si urasc,sa ma doare din cauza unor prostii din cateva minti  ce au incercat sa ma raneasca. Poate am iertat pe toti,pentru ce au facut,pentru cum sau purtat,pentru cate au spus,dar cati au meritat?Ha!Uite...tu crezi ca ai meritat atat de mult?Unii se repeta altii tin cont. Dar nu conteaza,asa-i?Pentru ca o vor face din nou. Cat?Cat crezi ca voi mai fi asa,si voi accepta fiecare chestie la care tu mi-ai intoarce spatele. Bine ca fac,si raman cu ganduri si regrete. Si stiu ca in spatele acestor lucruri sunt minciuni. Mereu ati nascocit cate una. Stiu ca urasti ceva la mine dar nu vrei sa recunosti. Nu sunt perfecta. Dar nu vreau sa fie asa. Atunci cand ati facut-o m-am simtit prost. Pentru ca mereu exista,un dar care strica tot. Poate ma iubiti,sau ma urati din tot sufletul. Conteaza poate cine sunt cu adevarat si cum ma vad eu. Cum ma accept. O lupta dintre mine si minepe aceasta tema.Suna straniu si putin tentant.Dar cine va sti vreodata finalul?

all I want is...

all i want is...nothing. Nu conteaza!Acum chiar numai vreau nimic,pentru ca am pierdut tot ce aveam. M-am asezat langa geam,in ciuda furtunii de afara si am privit stelele. Numaram, visele pierdute si desirate in mii de cioburi pe podea,dorintele spulberate in valuri de ura si durere,sperantele sculptate in zile si cuvinte. Au fost atatea ce au disparut in cateva minute si clipe. Am inchis ochii si am plecat. Mi-am adus aminte de o persoana. Acolo undeva in spate sunt eu, cea care era candva,sau paote acelasi copil protut,care nu avea nicio stabilitate in el.Acum numai are nici incredere. De ce? De ce am cazut atat din cauza ta si nu am reusit sa ma ridic. Ai fost sincer cu mine si totusi m-ai ignorat. Si nu am stiut niciodata ce crede lumea cu adevarat despre chestia asta cusuta cu ace si putina ezitare. S-a oprit timpul si m-am defectat?Nu!Sunt cea care era si acum 14 ani intr-un mic patut si radea cand le vedea chipul. Cand nici macar nu stia sa judeec lucrurile cu adverat sau macar sa le gandeasca catusi de putin. Am urmarit un curs imposibil de urmat si am gasit raspunsul. Ai vrut atat de mult sa destrami totul? Da stiu toate sunt doar prostii pentru tine,abureli,aberatii si alte cele.  POti sa-mi spui ca tot ce cred acum e tampit si nu are sens,ca lucrurile pur si simplu nu sunt adevarate,ca nu te voi crede. Sunt incapatanata...mai proasta si viata ma fute ca dracu!Vreo problema? Ai inceput sa te vezi sus si vrei sa vezi ce se intampla pe jos. Ha!Du-te! E amuzant ca am ramas in urma si te folsoesti de asta,ca iti place. Eu cred ca nu-ti pasa. Iti amintesti de cate ceva,de mine,de fiinta mea,de nevoia ta de mine doar cand vrei. Si uiti. Sunt alte persoane care conteaza pentru tine. Eu? Eu sunt de vina pentru toate astea?Nu sunt perfecta. Este si vina mea poate,asta e un adevar pe care nu-l pot contrazice. Dar nu stiu. Nu inteleg. Incerc sa ma gasesc dar am disparut undeva in ceata. Nu ea a disparut,eu inca sunt aici. Poate asta e problema. I-am dat drumul cand ati renuntat la sentimentele sale. E acolo..uite-o,se tot indeparteaza si isi doreste sa se intoarca dar ceva o retine. Ar vrea sa se distreze din nou si sa zambeasca,fara zile pierdute aiurea,si veri spulberate in vise,ar vrea sa revina de unde a plecat. Dar lucrurile merg mai departe. De ce? De ce m-ai imbolnavit cu iubirea ta,in cat sa nu pot merge mai departe. Fiecare pas parca e un sacrificiu. Calc pe cioburi si nu pot inainta. Ciuoburi ce mi-au transmis durere si ura in cele mai indepartate parti ale corpului. Elibereaza-ma daca iti doresti asta cu adevarat. I-ati blesmetul inapoi si da-mi aripi de inger. Am inceput sa pun o baza in mine si sa gandesc altfel. Tu inca mai crezi ca este aici. Dar numai e. S-a desprins,dar a lasat in urma tot ce a facut parte din ea. Timpul nu va vindeca niciodata ranile in totalitate...uneori le va fae mai mari.Dar vor ramane in amintiri rani si durere,lacrimi si agonie,ura si nepasare.