identitate anonima #3

Numele si Prenumele Utilizatorului: Anonima L`

Domiciliul: Str.Versurilor Subintelese Nr.Infinit

Lucreaza la: Fabrica de incercari si temeri SRL

Alte caracteristici:Zambet jucaus, dar in acelasi timp, cuprins de-o urma de sentiment abstract.Privirea aruncata la intamplare, in cautarea unei alteia, care sa-i intoarca un zambet.Ochii ganditori.Blugii obisnuiti,un tricou gri si sacoul, luat de curand 

Observatii:Aceeasi fata pe care oamenii o prezinta din multe perspective, din multe intamplari si prea putine vorbe. Si toate au in comun aceeasi definitie care o caracterizeaza:simplitatea. Se poarta la fel de aiurea si de nebunesc ca atunci, cand lucrurile importante n-o interesau, cand unele fapte nu-i influentau gandirea si perspectiva asupra oamenilor. Ei inca o mai considera neindemanatica si iresponsabila, insa stie ca trebuie sa aiba grija in orice moment, si actioneaza incet. In tacere, si loveste adanc atunci cand oamenii o ranesc, prin lucruri aparent banale.

Isi arunca privirea pe geam in fiecare noapte si se gandeste la ziua urmatoare. Iar gandurile ei se impart in locuri multiple, in cat isi rezerva o bucata de intuneric pentru a se odihni, in ciuda faptului ca orele sunt limitate. Ii lenesa in fiecare zi, nevrand sa se ridice din pat, chiar daca timpul pe care il are la dispozitie se scurge prea repede. Si uita sa aiba grija de propria persoana, cand micul de jun dispare din program, aruncandu-si ochii in treacat pe net, sau prin cartile de stiinte.

Isi arunca haine pe ea, la intamplare, asigurandu-se ca totusi arata bine, dar nu tipator. Ea nu-i in felul asta, nu-i place sa fie vazuta de lume dintr-un punct inferior. Se pastreaza la acelasi nivel, chiar daca se ascunde, pana gaseste persoane carerora le da voie sa-i patrunda in suflet. Nu-i trebuie un milion de oameni care sa-i fie alaturi, ci doar doua persoane care o fac sa se simta speciala si simpatica in acelasi timp.Si cine-o prinde, n-are sa mai scape de nebunia ei.

Si totusi se aseaza in ploaie,visand aiurea in orice moment, indiferent de situatie, indiferent de loc, indiferent de prejudecati si de dorinta oameni de a-si spune punctul de vedere. De multe ori doar tace si asculta, intelege si apoi simte, facandu-si timp pentru persoanele importante oricand este nevoie de ea.

Uneori ii mia ganditoare decat pare, iar de multe ori nici nu  spune, aruncandu-si sentimentele in vant si uitand de ele, pentru ca uraste suferinta. Dar sufera iar atunci, are nevoie de cineva care s-o imbratiseze si sa-i lase lacrimile sa curga pana se opresc,sa-i asculte linistea si sa inteleaga.

Se gandeste la altii, inaintea ei si totusi ajunge pana la timpul stabilit, incercand sa nu dezamageasca oamenii pe care ii iubeste. Ii acolo, incercand sa scrie, cu parul ciufulit, moarta de somn, pregatita pentru orice s-ar putea ivi, in locul in care nu te astepti sa fie, totusi supravietuind si in acelasi timp, iubind uneori si zile, care n-o definesc. Iar lucrurile pe care le face, se reduc la simplitate.

PS: Iubeste doua persoane de care s-a atasat si de langa care n-ar mai pleca niciodata, pentru ca in fiecare zi, vorbelor lor o fac sa se simta importanta pentru niste prieteni cu adevarat speciali ,care n-o critica pentru felul in care se prezinta sau felul in care nebunia, o face sa se gandeasca la o lume lipsita de lucruri importante, unde rade chiar si din niste conversatii banale, care ii aduc mereu un zambet inainte de-a pierde noapte adormind cu gandurile alungate departe.Si-i acolo oricand sa le fie alaturi si sa-i sustina in ceea ce fac, ranind pe oricine ii face sa sufere aiurea. Ii acolo in fiecare moment pentru ei.( T. and C.)

vorbim despre nimicuri.

Vorbim uneori despre cateva intamplari haotice.

Vorbim uneori despre lucruri importante.

Astazi reconstitui ce am inceput zilele trecute. Seara trecuta C. mi-a spus ca ar trebui sa scriu ceea ce simt, insa tot ce-am fauct a fost sa rastorn acest post, sa-l sterg, sa-l rescriu si in cele din urma sa-l las nepostat. Mi-am gasit in cele din urma melodia care sa se potriveasca acestui post. Vreti sa stiti ce simt/ce-am simtit saptamana asta?

Raceala.Nebunie.Ignoranta.Prostie.Ameteala.Bucurie.Nimic.

Simt raceala in momentele in care refuzi sa vorbesti cu mine si in care nici macar pentru cateva secunde nu esti de acord cu mine. Ascult adeseori, conversatii pe langa usa, si-mi pun intrebari la care tu ai trebui sa-mi raspunzi. Dar tu niciodata nu vrei sa faci asta, continui sa crezi ca viata pe care tu ti-ai creat-o ar putea sa devina viata, pe care as vrea sa mi-o creez. Ai inchis usa dupa o vreme,nestiind ca sunt tot acolo. Habar n-ai daca lucrurile astea ma afecteaza, habar n-ai cum gandesc uneori si de aceea imi place sa evadez, si sa visez. 

Sa-mi dau seama ca "ea cea noua" asculta in fiecare zi lucruri prostesti si chestii nebunesti, ajutandu-ma sa nu cad si sa nu ma bag in lucruri proaste. Sa-mi dau seama ca ea si C. nu m-au judecat pentru felul in care ma port uneori.

Dar zilele trecute mi-a dat drumul si-am cazut, pentru ca m-am lovit de podea si-mi venea sa urlu. Iar lucrurile cu care ma confruntam ma loveau, iar tu nu aveia habar. M-a lasat sa cad, si-am aratat ca ultima proasta in fata unei persoane careia incercam sa ii atrag atentia. 

Nu v-am povestit despre A. prea multe, pentru ca n-aveam nimic de zis. Am incercat sa vorbesc cu el si n-am facut mai nimic, pentru ca nu ma vede, desi am incercat sa-i atrag atentia. Ne-am dat seama ca se simte bine in prezenta lu "ea cea noua" si ca le-ar sta bine.I-am facut o invitatie la o pizza gratis, insa m-a refuzat subtil si-am preferat sa ma retrag. 

Si-am petrecut cateva zile, vorbind cu "ea cea veche" care nu ne-a mai zis mai nimic despre ce i s-a intamplat in ultima vreme. Doar rade cu noi prin pauze si urmareste pe cineva, eu pe de alta parte ma fac invizibila si doar zambesc cu "ea cea noua" la fiecare prostiuta.

Mi-am dat seama, ca "ea cea noua" a devenit mai mult decat era inainte, si parem de fiecare data doua nebune. Si-ai putea sa spui ca suntem surori, iar mama n-a avut cum sa tina doua nebune ca noi. Pana la urma m-am intors acasa, extrem de obosita dupa o saptamana de nebunie, cand sentimentele imi joaca prin toata mintea.

Ascultand melodiile, mi-am dat seama c-a inceput sa-mi pese intr-o masura mai mica, despre parerea pe care unii oameni o au despre mine, dar nu-i din cauza lui, ci este din cauza perspectivelor care ma urmaresc uneori. 

safe and sound

Sa spunem ca lucrurile care s-au intamplat ieri, vor ramane undeva in mintea noastra, intiparite intr-un interval scurt. Privea spre mine si incercam sa ma feresc de ploaie, cand inghetasem deja, iar dupa cateva minute disparuse din raza mea vizuala. Am plecat in graba cu altcineva, apoi ne-am intalnit din nou, si-am petrecut cinci minute vorbind, despre niste lucruri aparent foarte penibile si aiurea. Dar nu realizam asta, pentru ca radeam si nu stiam, daca nu cumva radeam intr-un mod jucaus de retinerea pe care o avea, precum si de linistea care ma inebunea cand numai gaseam subiect de vorba. Mi se parea ca prezenta o urma de inocenta pe fata, desi in rest, parea mai mult speriat. E-un subiect pe care l-am intiparit in minte, pentru ca n-am reusit sa aflu mai multe caracteristici si nu vreau sa ma arunc aiurea, sa sperii lumea cu nebunia mea, asa ca am preferat sa las lucrurile cum sunt si pe parcurs sa gasesc informatii. Nu dau urme de vreo vointa, cand se tachineaza, nu-mi pasa, arunc cateodata priviri, si apoi ma uit in alta parte cand intalnesc acei ochi care imi dau impresia ca sunt atat de ganditori, si totusi inofensivi.

Am ramas dezamagita cu doua seri in urma ca n-am primit telefonul acela, pe care il asteptam de un an si doua luni. Stiu c-au scris, stiu ca si-au amintit, insa totul imi pare ca se rupe. Ca ascund ceva de noi si ca nu vor sa spuna, ca ne evita dintr-un motiv anume, insa mi-e dor. O singura vizita de 3 ore la diferenta de un an, nu este de-ajuns in cat sa elimine dorul din cauza ca sunt acolo si nu aici. Poate vor veni curand sa ne viziteze, sper, insa n-am idee.

Si-a fost una din zilele acelea in care sunt indecisa. Ce vreau sa fac. Ce vreau sa mananc. Ce vreau sa zic. Ce va trebui sa fac, la ce ar trebui sa ma gandesc. Am fost singura azi in casa, si inca mai sunt, pentru ca aparent n-am vorbit mai deloc azi cu tata, asa decurg zilele in care suntem impreuna. Aparent par plictisita, si-n rest as fi vrut sa arunc pe mine o geaca si sa ies, sa plimb strazile aiurea chiar si singura. Fusese monoton pentru una din sambetele, pe care de multe ori le petreceam facand multe lucruri. Ii vad ingrijorati pe amandoi, din cauza unei chestii, pentru ca ceva nu le-a iesit bine. Programul de liceu ma inebuneste, mai presus de asta din cauza faptului ca petrec putin timp p.acasa si pe net, trei ore in care ar trebui sa scriu si totusi sa reusesc sa ajung peste tot ca sa vorbim. Si intr-un fel imi reuseste, pentru ca ajung sa termin repede si apoi sa termin ziua vorbind putin. Una din zilele in care m-as aseza in mijlocul strazii, pe care nu circula masini, si-as privi norii, cum alearga, cum zambesc, cum se aduna si varsa stropi cu un scop. Si n-as fi in stare sa explic de ce ma simt asa, insa ziua a fost prea monotona in cat starea mea s-a acompaniat unei linisti terifiante si cateodata se mai trezeste din visare. Deci priveste fix, fara niciun gand si cauta ceva nebunes si amuzant pentru cele cateva ore ramase din seara asta.

strategie si nebunii.

Am ales o imagine la pura intamplare, deoarece n-am timp sa caut ceva mai detaliat.

Nu stiu cum sa explic, deoarece am avut o zi destul de ok.

Si mi-am petrecut-o alaturi de oameni pe care ii iubesc enorm si ei stiu asta.

Astazi nu meditez, nu ma gandesc departe, doar privesc pe cer, si numar stelele, amintindu-mi de ziua de azi.

Scriu aiurea, stiu prea bine, insa n-am ce face. Sampania combinata cu tort si suc, afecteaza grav a fost prea buna.

Hmm, astazi am simtit ca am fost fericita si intr-un fel, acolo in locul in care oamenii ma iubesc, in care ma doresc in viata lor si mai mult de atat. Clasa pe care am  nimerit-o mi-a facut o surpriza geniala astazi, dupa ce strategia lor a functionat foarte bine. Deci strategia fusese bine pusa la punct, in cat eu sa dispar si sa dau mereu peste cine nu voiam sa dau.

Ai mai m-au lasat pe langa usa, nicio problema, dar am suflat in lumanara multa vreme si-am ras. 

Si-am avut astazi persoane alaturi pe care le iubesc, restul pe care nu le-am mentionat mai sus si carora le multumesc c-au intrat in viata mea si-au facut-o mai frumosa.

Mentionez pe B. si And. care m-au trezit dimineata cand dormeam si somnul imi era asa de dulce.

Mentionez C. care mi-a zis "la multi ani" cand am ajuns pe net, si mi-a dat o melodieee si-a fost dulce. Ma bucur ca te-am gasit pe net cand am venit, pentru ca s-a numarat printre cei care mi-au inveselit nebuneste ziua, chiar si pentru cateva ore in seara asta.  I <3 U MY LITTLE PUSICAT!

Mentionez T. care mi-a dat azi cadou dupa ce am ajuns la sc. si I. care m-a imbratisat de vreo 4 ori, in cat nu-mi dadea drumul.

Si mentionez, R. care sper totusi ca dupa fusul orar din Fr. va suna mai tarziu , mi-e dor s-o aud, sa-i vad!

 Toti cei care mi-au facut ziua mai buna si m-au facut sa ma simt minunat, cei care conteaza mai mult pentru mine, si care sper sa-mi fie alaturi oricand.

last day.

Imaginea este doar de zambetul celor, care n-au chef sa se trezeasca maine dimineata, care nu asteapta sa se apuce de teme, care vor sa mai rada pe ultima suta de metri, care vor sa se gandeasca ca pana maine apare o minute, prea geniala ca sa se mai amane anul scolar.

Ultima zi inainte de un nou an, tinand cont ca incep liceul, va fi ceva nou. Defapt nu chiar, oarecum, nu pot sa explic. Toti suntem la acelasi liceu, jumatate de oras pe aceleasi locuri, ah, foarte multi unde nu trebuia sa fin. Si nu mi-e dor de nimeni, nu glumesc. Maine voi da cu ochii de vecina care ma subestimeaza si uraste, cu vecinul de la unu care ieri mi-a zis sincer" iti pare rau", cu ea cea veche care nush daca are de gand sa ma tina intr-o discutie, si cu multe altele. Deci nu astept ziua de maine, desi abia astept sa-mi revad profa de en, intr-un mod ciudat mi-a fost dor de ea, desi suntem asa intre prietenie nebuna si  invata ca te rup.

Motivele pentru care nu vreau sa dau la scoala maine, ar fi ca lucrurile n-au iesit cum am planuit. Ea cea noua s-a razgandit intr-un mod stupid, am nimerit in alta parte, nu's prea sigura daca ma caracterizeaza , desi iar imi aduc aminte de ce zicea el ieri "aha,ai tai..." si-a lasat totul in aer, si da stia ce zicea, pentru ca ii cunoaste bine si i-a trecut prin minte. Nush cati vor astepta sa ma revada, si cati se vor bucura de asta, sau cat de geniala va fi ziua de maine, cu dirigul si clasa in care am ramas doar 3 din 6. Maine imi iau din noua uniforma,si-afisez o imagine tipica si increzatoare, cu ochii doritori de somn, incepem  din nou chinul si tot tacamul.

Astazi a fost distractiv, din multe puncte de vedere.Somnul meu s-a prelungit dupa ora 5 dimineata si pana la urma am ajuns in oras, sa-mi iau pentru scoala, chestii de ultim moment. Am stat la taclale nebune iar cu C. astazi si-am ras.  Film, nebunele, muzica, tot ce se putea pentru o zi destul de ok si totusi monotona. Si-a fost amuzant sa petrec in felul asta ultima zi de libertate( da am zis corect), poate sunt pregatita totusi sa incep maine. Emotii pentru primul an de liceu, nesiguranta si lista mea continuaa. Ma gandesc ca s-ar putea sa ma descurc, dar sa nu ma caracterizeze. 

Maine incepem iarasi si din nou, colegi noi si vechi, profesori tampiti si care adorm la jumatatea orelor, zile infernale cu teme si internet pe ascuns, zile in aceeasi uniforma. Da, capitolul liceul incepe maine si ma gandesc, sa fie mai frumos decat cel "gimnaziu". Si poate totusi planuim cumva lucrurile sa fie distractive.

mi-e dor.

De ce poza asta? nush. De ce subiectul asta?nush. De ce atatea lucruri?nush.

Mi s-au pus in astea 100 de zile atatea intrebari nesemnificative. Si nu glumesc cand spun asta,pentru ca intrebarile cu adevarat importante, au fost pastrate depart de mine.

In seara de 24 iunie, nimeni nu m-a intrebat daca intamplarea m-a afectat intr-un fel, sau de ce ma purtam asa de normal dupa toate vorbele aruncate. Trebuia sa ma pregatesc, sa ma simt sigura pe mine,dar nimeni nu intreba daca eram asa.

Pe 26, nimeni nu m-a intrebat daca lupt pentru o cauza pierduta si de ce, totusi imi sustin punctul de vedere, vrand sa urlu din aceasta cauza.

In iulie, cand am plecat in excursie nimeni nu m-a intrebat daca ma simteam bine, desi imi placuse calatoria aceea.

Cand a murit stra-bunica, nimeni nu m-a intrebat de ce am insistat sa merg, doar mi-au facut scandal ca a doua zi n-am mers sa-l vad pe E. deoarece nu ne intelegem chiar deloc, dusmani din interese.

Cand mi-am ales viitorul, nimeni nu m-a intrebat daca sunt sigura si nimeni n-a intrebat daca as fi vrut sa fiu si eu direct, la sedinta.

Cand am renuntat la ideea pe care o aveam, nimeni nu m-a intrebat daca am regretat catusi de putin, daca mi-a parut rau. Ne intalnisem azi din intamplare pe strada, asa cum ma agata de obicei, radem pe diferite lucruri. S-a uitat sincer la mine si mi-a zis "stiu ca-ti pare rau" , iar atunci mi-am dat seama ca avea dreptate.

Cand am vrut sa fiu intrebata, nimeni nu m-a intrebat daca mi-e dor de ceva.

Ei bine din lucrurile astea, imi aduc aminte cand calatorea in tara, cu ai mei, prin diferite orase. Nimeni nu m-a intrebat ceva, m-am intrebat eu: De ce mi-e dor de orasul meu natal?

N-am trait niciodata aici, desi as putea sa adun 11 ani in urma, precum si motivul care m-a facut sa nu ma bucur de lucrurile pe care le-am fauct/le-au reusit ai mei. Pentru ca nu ma laud, si sunt lucruri de care nu-mi pasa. Mergeam prin fiecare oras si ii ziceam mamei: Dupa facultate ma duc la Brasov sau plec la Cluj, sau la Timisoara, sau la Bucuresti sau unde naiba am sa vad cu ochii, dar cat mai departe. Ea nu intelege, ca in fiecare zi duc dorul orasului meu natal, in ciuda faptului ca n-am trait decat vreo 3 ani pe acolo, si doar cand aveam ocazia. Si-a lasat amprenta undeva in spate si nimeni nu stie asta. Vara asta n-am fost deloc acolo, nici macar putin. Ultima data m-am dus cu probleme medicale, si chiar si atunci n-as mai fi plecat de acolo. De ce ?Pentru ca am regretat cand a trebuit sa plec si inca vreau sa ma intorc acolo. Pentru ca eu nu apartin locului astuia, cu oameni de nimic, cu  lucruri limitate, eu vreau sa ma intorc acolo, si de fiecare data cand plec imi vine sa plang. Mi-e dor de lucrurile care au ramas in urma, dupa ce am plecat. Persoane pe care le-am cunoscut la varsta mica si care nici nu-si mai aduc aminte de mine. Mi-e dor de orasul meu natal, pentru ca vorbeste despre putinele momente din copilarie pe care le-am petrecut acolo.

Nimeni nu ma intreaba daca mi-e dor si de ce. Daca scot un cuvant, ei doar incep sa tipe" Si ce ai vrea sa fac"

Mi-e dor, si-am ramas cu dorul deoarece, in micuta mea calatorie, mi-am dat seama ca ar fi putut sa fie altfel.

14 septembrie 2012

14 septembrie 2012. 6 zile pana la momentul ala, al meu, care nu conteste prea mult.

este a doua oara cand scriu postul asta, pentru ca sunt ganduri care imi umbla prin cap aiurea.

nu stiu pe care sa o scriu, dar hai sa dam niste explicatii.

scriu pentru ca astazi, cineva mi-a adus aminte de tine, fara sa-si dea seama macar ca facuse asta.

scriu, pentru ca n-am vrut sa-mi aduc aminte, pentru ca te uitasem.

si spun adevarul, pentru ca incercasem sa uit, deoarece probabil pe tine nu te doare.

as arunca mana in foc si ti-as scrie doua randuri, daca as sti ca macar ti-ar pasa de asta.

scriu, pentru ca peste 3 zile, ne vom regasi pe holurile aceluiasi liceu si vom fi doua straine.

***

14 septembrie 2012. 6 zile pana la momentul ala, in care fac si eu ** ani.

este a doua oara cand scriu postul asta, si prima cand incerc dupa ce-am pastrat gandurile intiparite in mintea mea mai toate aceste zile de vara.n-am idee, hai sa dam explicatii.

scriu, pentru ca astazi, ca si in alte zile, am vorbit cu tine si-am ras si m-am simtit bine, in prezenta ta.

scriu, pentru ca de cateva zile, m-am gandit la felul nostru de a fi si la noi doi, la discutiile noastre nebune si cu atat de multe sensuri si vorbe, rasete si totusi atatea nebunii.

scriu pentru ca, in ciuda faptului ca am mi-am petrecut aproape toata vara in fata pc-ului, mi-am petrecut-o cu tine si ma bucur de asta.

scriu, pentru ca au fost nopti, in care adormeam in timp ce-ti dadeam mesaj, sau gandindu-ma la tine.

scriu, pentru ca mai sunt 3 zile, si iar voi folosi mess-ul de pe mobil, ca sa vorbim.

another simply day.

Mi-a fost dor sa scriu in felul asta, pe blogul meu simplu si atat de aiurit. 

S-au intamplat atat de multe lucruri in cat nu le-as putea explica pe toate.

Si totusi lucrurile au fost normale astazi. Ne-am petrecut o ora impreuna, facand ceva care lui ii placea la nebunie, ceva care facea parte din propria persoana si nu l-am mai vazut in felul asta de ceva vreme, pentru ca mereu si-a facut griji in legatura cu ceva. Venea mereu si trecea pragul, spunand cate ceva care il nelinistea, iar astazi m-am bucurat ca am stat in felul asta.

Astazi scriu la intamplare, orice imi trece prin cap. Si de doua zile, am un gand nebun, unul care ma face sa zambesc si sa-mi pun asa de multe intrebari, care parca nu le vad rostul, dar totusi sunt acolo.

Muzica nu se potriveste, intunericul din camera ma face sa ma simt eu cu adevarat, cu gandurile mele.

Sunt cateva lucruri pe care le am in minte, poate este vorba despre ceva, si as vrea sa tip.

Sa tip de bucurie si doar cineva sa ma poata auzi, sa si totul la pachet cu surprize.

Iar dincolo de toate astea exista si rasete. As scrie, dar nu pot.

identitate anonima #2

Numele si prenumele utilizatorului: Visatoarea L`
Domiciliu: Str.Gandurilor ratacite Nr.97 Ap.900 Et.20
Lucreaza la: Fabrica de insomnie si indoieli SRL.
Alte caracteristici generale: Zambet hoatarat si totusi naiv. Infatisare tipica. Parul aranjat si scurt. Ochii nesiguri.Blugii negri, tricou pe-o maneca, nici un accesoriu.
Observatii: Prinsa in versurile unor melodii lente, sau vesela, cautand ceva interesant pe internet. Imaginatia ii joaca feste si apoi o paraseste, vrea si totusi nu poate. Isi aminteste si totusi nu plange, parundu-i rau. Se joaca si totusi rade din orice lucru micut, pentru a uita esentialul. Pixul l-a aruncat undeva in spatele laptop-ului de cateva zile si uneori isi doreste sa mai scrie, dar nu indrazneste. Si-a incercat sa spuna, dar s-a abtinut in fata multor lucruri. Vrea sa tipe, dar totusi se mentine calma si refuza sa comenteze, pentru a nu fi luata de proasta. Incearca sa mearga in acelasi ritm cu oamenii si totusi, isi da seama ca ea nu este asa. Pretinde si totusi nu minte, pentru ca iubeste mai mult. Nu adorme,ci isi arunca gandurile spre unele persoane sau isi imagineaza. Astazi, priveste in gol si sta. Glumeste, dar asteapta.

what if...?

Ce s-ar intampla daca intr-o zi m-as afla acolo, si nimeni nu ar sti unde sa ma gaseasca? N-am avut niciodata ganduri nebune, desi uneori m-am intrebat ce caut aici, de ce tocmai aici si nu in alta parte. As pleca de dimineata si n-as lua nimic cu mine, doar ca sa nu-mi amintesc motivul pentru care m-am indepartat. As trece linia la rasarit de soare si as merge inainte, indiferent de locul in care am sa ma duc. Mi-as bloca telefonul si l-as abandona undeva in cat sa nu va ofer indicii despre locul in care m-as putea gasi. Am nevoie de o pauza.

As cauta un loc pustiu, aproape de oras si totusi departe, ascuns de ochii oamenilor. M-as pierde in lumina apusului si'n propriile ganduri aiurite. Imi pare rau, ca randurile pe care le scriu, nu's vazute de oamenii carora  le sunt adresate.

N-am mai avut gandul asta de vreo 4 luni, cand mi-ai spus ca nu pot sa visez si sa nu ma amestec in treburile voastre. Asta ma simt la fel ca atunci, cu alte motive. Vreau sa stiu ce s-a intamplat in noaptea de 3 septembrie, cand ea( doamna "numele suna a coincidenta" ) a fost pe acolo, iar eu eram plecata? Ce ti-a spus, cum a reusit sa te manipuleze in cat sa te faca sa ma ignori?

N-ai idee ce-a fost astazi in sufletul meu, cand am vauzt asta.M-am abtinut sa plang, m-am abtinut sa rabufnesc in tipete si sa stric totul. Trebuia sa sarbatorim faptul ca in 11 zile voi implini in cele din urma si eu 15 ani, dar se pare ca a fost o zi oarecare. Am acceptat faptul ca nu este posibil atunci si am crezut ca astazi va fi simplu si amuzant. Imi pare rau ca m-am inselat, dar numai suport ca ei sa-mi spuna ca legatura dintre noi este stransa. Am intrat in casa, si i-ai spus ei "La multi ani" desi nu aveai niciun motiv sa faci asta, imi vine sa rad de prostia cu care m-ai tratat astazi. Ai intrebat-o daca s-a tuns, imediat ce ai vauzt-o, desi n-o facuse, iar ieri pe pe mine nu m-ai observat. Cand am plecat, nu mi-ai dat nicio imbratisare, desi de fiecare data te uitai in masina dupa mine sa-mi zici la revedere. Mi-ai dat niste bani doar de dragul de a-i mi da, ca sa-ti faci stupida si tampita ta datorie fata de mine. Ce patetic si josnic din partea tea. Cred ca este vina ei, pentru ca el desi a stat  o vara cu mine, seara trecuta n-a mers cu noi.

Au tipat aiurea, nestiind ca sunt in camera de langa si plangeam pentru ca urla ca un bou. Intelegeam motivul, dar continuarea a fost tampita si apoi ce? Credeai ca am sa uit, daca i-ai vorbit pe hol?! 

Numai comentez, vreau doar sa spun ca a fost o zi tampita, a fost o zi in care m-am simtit pe langa, mai presus si din cauza ca ea mia spus asa de bucuroasa " ca se bucura luand vreo 15 pastile in fiecare zi, in ani intregi". Si eu ma chinui sa iau noua si-mi vine sa le dau afara, dar si-a aruncat vorbele aiurea, iar ea cealalta vorbea cu altcineva in timp ce-i ziceai de mine.

Imi pare rau ca ma urasti, imi pare rau ca numai sunt nepoata aia a ta  preferata, care iubea sa vina in casa ta pentru ca o primeai cu drag, inca de cand aveam 1 an jumate.Vremuri bune, nu-i asa? M-am simtit ca o tampita, fusese aniversarea mea la care eu nu participam. Petreceati in numele meu si apoi ati stricat-o. Multumesc.

empty

8 August 2012 (10:57)

-Crezi ca vei fi in oras in ziua aceea?Cand te intorci?
-Nu stiu sigur, trebuie sa vad.
-Poate mergem impreuna.
-Da, numai sa fiu acolo cand va avea loc,mai vorbim pana atunci.
-Ok, atunci.
-Ma intorc in pat,mi-e somn.

Micuta noastra conversatie din vara asta, poate singura de ultima data cand ti-am dat apelare, draga mea. Stiu ca astazi n-am fost la intalnirea aceea cu cetatenii orasului, desi te-am zarit din masina si m-am gandit ca poate vei da un telefon, sa intrebi daca totusi voi veni.

Despre asta voiam sa vorbesc? Iar sunt un milion de ganduri pe care le am in capul asta sec al meu. Mi-am revenit si raceala mi-a mai trecut. M. imi vorbeste de juma de ora si imi aminteste de vremurile bune, cand radeam ca nebunele. Mi-e dor de o noaptea ca in vremurile bune, cand nu ne mai ajungea messengerul sa vorbim. De fiecare data cand imi scrie, imi aduce ca au trecut doi ani de cand ne cunoastem si incepem sa vorbim din ce in ce mai putin. A ramas ceva minunat in urma.

Analizam cuvintele. Astazi. Leneveala. Indoieli. Matzu. Plecare cu tata. Rasete prostesti. Sentiment de persoana in plus. Punct de vedere. Spuneam prostii. Degustatoare. Ceva mai putin dulce. Drum. Vechi colegi. Ea cea veche. Ea cea noua. Grupuletul. Ea. Vorbe care nu se opreau. Amintiri. Muzica. Nimic. Seara.

I`m sick.

Yeah, praful asta nu-mi face deloc bine. Nu pot sa fac nimic in privinta asta, dar ma simt tot mai rau. 

N-am luat nimic pentru ca nu am cum, iar mama numai are nimic prin dulap, care sa nu fie pe baza de pastile.

Mi-as face un ceai, insa n-am unde, ca este balamuc peste tot.

Ma tot uit la filme si bantui pe internet, in speranta ca durerea de cap imi va trece curand.

Is fierbinte si ma plimb dintr-o camera in alta, insa matzu imi tine de companie.

Astazi dimineata am ajuns acasa, dupa ce m-am trezit la 5 ca sa ma imbrac si sa ma ridic din pat, n-am putut sa mananc deloc dimineata si apoi am plecat. Am stat cateva ore singura si apoi am adormit. Apoi ea mi-a amintit de un lucru, insa am renuntat. Astazi mi-am dat seama de cateva lucruri:

L` mood :Nu sunt sigura de ce va fi cu mine si T. Nu s-a intamplat nimic, insa nu sunt sigura pe mine in ceea ce o priveste. Ii distanta fata de mine, speriata de ce spun, nesigura pe lucrurile pe care le-am putea face impreuna.Am vrut sa ma duc in clasa alaturata, acelasi profil, acelasi gand, alt dirig, sau mai bine zis ala pe care il voiam. I-am promis ca niciodata n-am sa plec, si ma tin de promisiune.

L` mood:Ea cea veche m-a uitat pentru ca n-a mai sunat deloc vara asta, iar mama mi-a spus ca a vazut-o zilele trecute si nici macar nu i-a zis ceva din respect. Yeah,conteaza si respectul daca ea tot are orgoliu. Nu stiu daca ne vom intalni pe holul liceului, poate vom vorbi, poate va trece pe langa mine, numai conteaza.

L` mood:  N-am ales niciodata ce vreau sa fac eu cu adevarat, pentru ca m-a intrebat in trecere de ce n-am ales altceva. I-am spus ca nu conteaza. Astept totusi sa inceapa cursurile, nu pentru scoala. Ci pentru faptul ca  vreau sa vad cum va fi un nou inceput, cum ma voi descurca, pe cine voi intalni, cine va mai vrea sa-mi fie prietena. Mama spunea ca cele mai frumoase prietenii se leaga in facultate, sau la sfarsitu liceului. Oricum pana acum cei mai apropiati prieteni pe care i-am intalnit sunt departe de mine. Insa nu tin cont de kilometri, eu numar in stele, ca si cum am fi fata in fata. Stiu ca's langa mine.

L` mood: Raceala ma inebuneste si as vrea sa ies. Yeah, as vrea o gura de aer fara praf. Am nevoie de asta.

unde plec?

-Ai fi dispusa pentru a face asta impreuna?

-Nu stiu.

-Haide, da-mi un raspuns mai clar. Am putin timp de gandire si nu stiu ce sa fac.

-Du-te, imagineaza-ti ca eu n-as fi fost niciodata. Nu ti-as fi stat in cale.

-Nu merg fara tine.

-Nu poti face asta, du-te. Nu ma intereseaza.

-Nu pot sa te las, am spus ca mergem impreuna. Voiam asta pana te-ai razgandit.

-Ai vrut toata vara sa fii acolo, acum ai oportunitatea sa o faci. Ai sa regreti.

-Nu stiu daca am sa regret. (am pierdut prea multe, ca sa mai regret ceva)

-Ma supar daca nu te duci.

-Nu merg fara tine, ramanem amandoua. (dar nu merita)

-Faci ce vrei, eu nu plec.

-Vorbim maine si mai discutam.

Nu stiu ce a fost asta. Discuta m-a speriat din cauza ca mi-am imaginat ca as putea sa o ranesc, ca as putea sa o pierd asa cum am pierdut-o pe ea cea veche. Si in momentul asta nu ma mai gandesc deloc la mine, desi mama tipa la mine ca ar trebui sa ma gandesc daca mie imi va fi mai bine sau nu. N-am stiut ce sa-i mai spun,aproape izbucnisem in lacrimi, dar m-am abtinut pentru ca ele dormeau langa mine si n-aveau habar. Mi-am sters lacrimile apoi mi-am afundat fata in perna ca sa nu se mai vada nimic. Apoi am ras, desi eram prea surprinsa de chestia asta. Radeam iar ea imi zicea ca fericirea mea e super ciudata pentru dimineata asta. Ma suna inainte de toate astea.

-Nu este adevarat. Adica da este adevarat.

-Bine, multumesc ca ai fost sa te interesezi.

-Yeah, cu placere.

Inchide telefonul si cateva secunde mai tarziu, ii dau mesaj:

-Nu plec. Ai chef maine sa iesim prin oras?

-Nu stiu. Sunt ocupata, programare la doctor la 8.

-Aha, imi spui daca ai o poarta libera pentru mine.

Si asta a fost toata discutia noastra. M-am simtit data la o parte, m-am simtit dezamagita, m-am simtit captiva intre decizia de a-mi fi bine si decizia de a nu o parasi pe ea. La inceput ne-am promis, ca vom fi amadoua acolo si ca vom sta, si ne vom rade. Ca ne vom aseza in banca a doua si nu vom accepta sa plecam de acolo, ca vom fi secretare si colege pana in  12-a. Apoi ca vom merge impreuna la universitate si ca ne vom duce la camin amandoua, ca vom fi studente la medicina si ca vom mai rade cativa ani impreuna. Stiam inca de la inceput ca nu va fi asa, pentru ca eu m-am indreptat spre altceva, ea si-a ales tot altceva. Drumurile acelea s-au rupt, dar am promis ca vom fi amandoua. Am crezut ca ea cea noua nu glumea cand zicea ca liceul il petrecem impreuna, si ca mergem amandoua. Voiam amandoua acolo, insa s-a decis pe moment ca numai este nimic. Maine ma duc sa vad, maine decid in ce parte se vor indrepta acesti patru ani de liceu, pe care ar trebui sa-i astept cu nerabdare. Acum totul mi se pare, aiurea.

 Ea m-a dezamagit si eu am dezamagit-o pe ea, pentru ca sunt proasta. 

Intr-o fuga continua intre noi, numai conteaza.

Era aproape 2 aseara cand deschisesem pc-ul in pod ca sa intru pe net, sa mai bantui pe aici. Am vauzt ca prezenta pe aici s-a cam dus. Doua persoane mi-au resping urmarirea la blog,insa numai conta. Am deschis tabloul de bord, si-am cautat la litera S cautandu-i blog-ul.

Citisem postul lui de aseara de cateva ori, iar si iar, apoi ma gandeam,iar si iar. 

Ma gandeam la el, in aceeasi situatie, ma gandeam cum as putea sa-l ajut si pe el.

Stiam ce simtea, imi dadeam seama de asta. Ziua de ieri fusese aiurea, pe acelasi subiect, pe aceeasi monotonie.

Iar apoi ma gandeam iar la vorbele ei, spuse cu dezgust.

Apoi ma gandeam, ca as putea astazi sa ma asez pe-o patura, fiind ultima zi petrecuta aici si totusi sa ma gandesc. Dar telefonul mi-e descarcat dupa noaptea trecuta, nu rezista playlist-ul. Trebuie sa ma apuc sa adun tot de pe aici, ma pregatesc de plecare. Mi-am luat la revedere, de la ele dupa ce noaptea trecuta lucrurile fusesera aiurea. Ascultam mereu "Bad day" iar cearta dintre A. si B. ma facea sa inebunesc. A. se purta prosteste, dar am tacut din gura. Numai comentez, n-are rost. Ce-a fost s-a dus.

repede.

Asta  este un post rapid, deoarece oricum trebuie sa plec.

Mi se pare ca toata lumea a luat-o razna si ca numai gandeste. Pe strada asta este scandal de dimineata, nimeni numai doarme, nimeni numai gandeste. Toata lumea sufera si toata lumea plange. Iar si din nou. Din prostia unui singur om, idiot care are vise prea mari si bani prea putini ca sa le indeplineasca.

 Nu gandeste ca se pot intampla atata, dupa ce a facut prostia asta. Voata nu-i asa de usoara, intre patru betoane ridicare aiurea, fara sa fie zidite, fara sa fie incalzite si fara un acoperis stabil asupra capului.

Acum ma gandesc la ele, pentru ca totul este ca dracu. Pentru ca  imi pare rau de ele, si mi-e frica si is ingrijorata. Pentru ca nu pot face nimic ca sa o ajut, si-o vad in felul asta...Nu stiu cum sa descriu asta. Unii nu se gandesc la suferinta altora, lui nu-i pasa de nimic.

Mama imi vorbeste continu, despre cat de frumos vor decora bucataria si cat  de tare v fi cand vor termina totul, chiar daca este praf si toate cele. Intre timp mi-e imi arde de faptul ca am intrat aiurea la liceu si ca nu stiu ce sa fac, pentru ca multi se transfera din clasa mea, si asta ma sperie. 

Ma simt aiurea, ma simt lasata la o parte de catre ea, pentru ca-mi zice continu:vom invata impreuna. Yeah, din cauza ei vom invata impreuna printre lacrimi, pentru ca stiu cum va fi. Asa a fost in fiecare an si mai conteaza? Nu stiu, imi vine sa plang si trebe sa plec la cineva. Scriu aiurea, scriu gandindu-ma la toate idioteniile si s-ar putea sa spun prostii astazi. Pentru ca sunt furioasa si ma simt in mii de feluri, si am ganduri aiurea pe care n-am trebui sa le am sau n-ar trebui sa zic asta.

Mereu ea mi-a zis sa nu ma intreb niciodata "de ce mi s-a intamplat mie?" pentru ca nu se stie ce se poate intampla dupa. N-am chef de nimic din nou, si ma ingrijoreaza situatia asta. Am sunat-o pe ea sa-i zic si ii era frica sa-mi raspunda. Statea si se gandea, statea si era nesigura si speriata. Ma sustine cineva pe propriul meu drum idiot, sau tot ce spun sunt doar vise pierdute si aiurite?!Da si apoi nu.

noroc si ghinion.decizii.

NOROC(putin)

+

GHINION

(mai mult)

+

DECIZII

(fara drept de apel)

+

POSIBILITATi REDUSE(daaaa)

+

VISE

(DOAR FANTEZIE)

TOTUL

=

VIATA

NESUFERITEI

L`

in the middle

Credeam ca ziua asta n-avea sa fie deloc aiurea, m-am culcat la 6 dimineata si dormisem destul de bine, ca mai apoi totul sa se transforme intr-un joc in care era vorba despre fetele oamenilor. Yeah, astazi am vrut sa continui un post pe care l-am retras de pe pagina cu cateva zile in urma, un post care vorbea despre persoana careia ii dedicasem primele posturi scrise aici, adica posturil de vara trecuta , doar primele 4 cred. Acum numai conteaza, stii si tu sentimentul ala, cand vrei sa faci ceva bun, iar lumea iti intoarce spatele ca si cum ai fi ultimul tampit de pe pamant, si singura persoana de care puteai sa-ti bati joc in modul cel mai frumos, asa cum faci tu de fiecare data. N-am sa-ti spun mai  multe, doar poate ca e prea devreme asa ca La multi ani. 

Middle. Incercasem sa ajung in punctul asta, pentru ca am o stare aiurea. Mi-as lua castile, telefonul si m-as aseza pe iarba in spatele casei, in gradina si as sta acolo pana seara tarziu.  Fara sa o aud zicandu-mi  vreo ceva, sau urmarindu-ma sau alte lucruri din astea.  Daca ma gandesc mai bine, toatea astea au pornit de la faptul ca i-am spus ca vreau acasa. Si da este adevarat, vreau acasa si nu-mi pasa de faptul ca este numai praf peste tot, iar la mine este dezastru national, de parca a trecut al treilea razboi mondial pe acolo. Am nevoie doar de un pc, muzica, un pat sa dorm, matzu si ea. Nimic mai mult, chiar daca va trebui sa fac drumuri zilnice sa-mi iau singura de mancare si apoi sa ma intorc. Vreau sa stau acolo si nu stiu de ce. N-am mai simtit nebunia asta niciodata inainte, insa miercuri am de gand sa-mi impachetez tot.

Vorbind despre altceva, imi pare rau ca v-am stricat ziua de astazi. Asa simt, ca sunt de vina pentru ce s-a intamplat. Am impresia ca te simti datoare fata de mine si incerci sa ocolesti asta, sa scapi si sa ma lasi sa vorbesc ca o proasta dandu-mi impresia ca  te abtii sa-mi spui ca te-ai saturat. In fiecare zi stau si ascult pe aici, pe langa geam, in timp ce tu crezi ca am castile pe urechi, si aud tot felul de lucruri care nu-ti convin, care iti displac, care te seaca, care te oftica si ca numai vrei. Spune-o! Spune-mi ca vrei sa plec. Cand l-am auzit vorbind, mi-a dat impersia ca sunt o piedica impotriva lucrurilor pe care le faceti. Pentru a doua oara astazi, mi-am dat seama ca sunt undeva la mijloc, unde nimeni n-are chef de mine, unde toti is ocupati. Ea mai da un telefon si vorbeste cu mine, cand are timp. Stiu ca ati fi vrut sa mergeti, dar te credeam mai buna de atat. Ei mint, iar si din nou, pentru ca nu sunt unde crezi tu. Nu s-ar fi dus acolo, dupa cate ii stiu eu. Nu v-am oprit sa va duceti, v-am spus doar ca sunt obosita si nu ma simt in stare. Ca am o stare aiurita, in care is imbinate atatea sentimente idioate..si ati intrat si voi. "Daca eram doar noi, mergeam" . Am preferat sa stau acasa, decat sa merg si sa nu ma distrez, sa ma simt in plus, cand voi radeti. Am de dimineata un ochi umflat de la alergie  si ma doare piciorul de la lovitura. Aseara am luat pastilele aiurea, nici n-am respectat limita impusa, desi ea imi daduse telefon speriata ca am sa uit. Melodie "bad day" ma acompaniaza si descrie tot ce-a fost azi.