vineri, 7 septembrie 2012

empty

8 August 2012 (10:57)

-Crezi ca vei fi in oras in ziua aceea?Cand te intorci?
-Nu stiu sigur, trebuie sa vad.
-Poate mergem impreuna.
-Da, numai sa fiu acolo cand va avea loc,mai vorbim pana atunci.
-Ok, atunci.
-Ma intorc in pat,mi-e somn.

Micuta noastra conversatie din vara asta, poate singura de ultima data cand ti-am dat apelare, draga mea. Stiu ca astazi n-am fost la intalnirea aceea cu cetatenii orasului, desi te-am zarit din masina si m-am gandit ca poate vei da un telefon, sa intrebi daca totusi voi veni.

Despre asta voiam sa vorbesc? Iar sunt un milion de ganduri pe care le am in capul asta sec al meu. Mi-am revenit si raceala mi-a mai trecut. M. imi vorbeste de juma de ora si imi aminteste de vremurile bune, cand radeam ca nebunele. Mi-e dor de o noaptea ca in vremurile bune, cand nu ne mai ajungea messengerul sa vorbim. De fiecare data cand imi scrie, imi aduce ca au trecut doi ani de cand ne cunoastem si incepem sa vorbim din ce in ce mai putin. A ramas ceva minunat in urma.

Analizam cuvintele. Astazi. Leneveala. Indoieli. Matzu. Plecare cu tata. Rasete prostesti. Sentiment de persoana in plus. Punct de vedere. Spuneam prostii. Degustatoare. Ceva mai putin dulce. Drum. Vechi colegi. Ea cea veche. Ea cea noua. Grupuletul. Ea. Vorbe care nu se opreau. Amintiri. Muzica. Nimic. Seara.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Amintirile raman mereu undeva in sufletul nostru.

Łάω♥ spunea...

<3 Yap, ramas cele mai frumoase momente petrecute cu niste persone speciale.