unde plec?

-Ai fi dispusa pentru a face asta impreuna?

-Nu stiu.

-Haide, da-mi un raspuns mai clar. Am putin timp de gandire si nu stiu ce sa fac.

-Du-te, imagineaza-ti ca eu n-as fi fost niciodata. Nu ti-as fi stat in cale.

-Nu merg fara tine.

-Nu poti face asta, du-te. Nu ma intereseaza.

-Nu pot sa te las, am spus ca mergem impreuna. Voiam asta pana te-ai razgandit.

-Ai vrut toata vara sa fii acolo, acum ai oportunitatea sa o faci. Ai sa regreti.

-Nu stiu daca am sa regret. (am pierdut prea multe, ca sa mai regret ceva)

-Ma supar daca nu te duci.

-Nu merg fara tine, ramanem amandoua. (dar nu merita)

-Faci ce vrei, eu nu plec.

-Vorbim maine si mai discutam.

Nu stiu ce a fost asta. Discuta m-a speriat din cauza ca mi-am imaginat ca as putea sa o ranesc, ca as putea sa o pierd asa cum am pierdut-o pe ea cea veche. Si in momentul asta nu ma mai gandesc deloc la mine, desi mama tipa la mine ca ar trebui sa ma gandesc daca mie imi va fi mai bine sau nu. N-am stiut ce sa-i mai spun,aproape izbucnisem in lacrimi, dar m-am abtinut pentru ca ele dormeau langa mine si n-aveau habar. Mi-am sters lacrimile apoi mi-am afundat fata in perna ca sa nu se mai vada nimic. Apoi am ras, desi eram prea surprinsa de chestia asta. Radeam iar ea imi zicea ca fericirea mea e super ciudata pentru dimineata asta. Ma suna inainte de toate astea.

-Nu este adevarat. Adica da este adevarat.

-Bine, multumesc ca ai fost sa te interesezi.

-Yeah, cu placere.

Inchide telefonul si cateva secunde mai tarziu, ii dau mesaj:

-Nu plec. Ai chef maine sa iesim prin oras?

-Nu stiu. Sunt ocupata, programare la doctor la 8.

-Aha, imi spui daca ai o poarta libera pentru mine.

Si asta a fost toata discutia noastra. M-am simtit data la o parte, m-am simtit dezamagita, m-am simtit captiva intre decizia de a-mi fi bine si decizia de a nu o parasi pe ea. La inceput ne-am promis, ca vom fi amadoua acolo si ca vom sta, si ne vom rade. Ca ne vom aseza in banca a doua si nu vom accepta sa plecam de acolo, ca vom fi secretare si colege pana in  12-a. Apoi ca vom merge impreuna la universitate si ca ne vom duce la camin amandoua, ca vom fi studente la medicina si ca vom mai rade cativa ani impreuna. Stiam inca de la inceput ca nu va fi asa, pentru ca eu m-am indreptat spre altceva, ea si-a ales tot altceva. Drumurile acelea s-au rupt, dar am promis ca vom fi amandoua. Am crezut ca ea cea noua nu glumea cand zicea ca liceul il petrecem impreuna, si ca mergem amandoua. Voiam amandoua acolo, insa s-a decis pe moment ca numai este nimic. Maine ma duc sa vad, maine decid in ce parte se vor indrepta acesti patru ani de liceu, pe care ar trebui sa-i astept cu nerabdare. Acum totul mi se pare, aiurea.

 Ea m-a dezamagit si eu am dezamagit-o pe ea, pentru ca sunt proasta. 

Intr-o fuga continua intre noi, numai conteaza.

Era aproape 2 aseara cand deschisesem pc-ul in pod ca sa intru pe net, sa mai bantui pe aici. Am vauzt ca prezenta pe aici s-a cam dus. Doua persoane mi-au resping urmarirea la blog,insa numai conta. Am deschis tabloul de bord, si-am cautat la litera S cautandu-i blog-ul.

Citisem postul lui de aseara de cateva ori, iar si iar, apoi ma gandeam,iar si iar. 

Ma gandeam la el, in aceeasi situatie, ma gandeam cum as putea sa-l ajut si pe el.

Stiam ce simtea, imi dadeam seama de asta. Ziua de ieri fusese aiurea, pe acelasi subiect, pe aceeasi monotonie.

Iar apoi ma gandeam iar la vorbele ei, spuse cu dezgust.

Apoi ma gandeam, ca as putea astazi sa ma asez pe-o patura, fiind ultima zi petrecuta aici si totusi sa ma gandesc. Dar telefonul mi-e descarcat dupa noaptea trecuta, nu rezista playlist-ul. Trebuie sa ma apuc sa adun tot de pe aici, ma pregatesc de plecare. Mi-am luat la revedere, de la ele dupa ce noaptea trecuta lucrurile fusesera aiurea. Ascultam mereu "Bad day" iar cearta dintre A. si B. ma facea sa inebunesc. A. se purta prosteste, dar am tacut din gura. Numai comentez, n-are rost. Ce-a fost s-a dus.