duminică, 23 octombrie 2011

Me and me!

Azi va fi ciudat,desi e o zi aproape de sfarsit, se mai aproprie un minut,mai trece o oras si se sfaramana fiecare picatura. Vine ceva nou,ramane o amintire ,influenteaza noi dorinte. Astazi va fi diferit,desi cu aceleasi lucru, vorbe aiurea si nimic. E obositor...e obositor,sa te misti toata ziua in multe parti si sa iti doresti sa te arunci la sfarsit in pat,sa dormi 12 ore si sa o iei a doua zi de la capat. Am obosit sa ma stau, cu privirea atintita in tavan gandindu-ma la fiecare,din prostie,din neatentie, sa te visez, sa-mi amintesc de un moment din trecut,sau sa pregatesc ceva pentru o zi speciala. N-am incetat sa mai dau replay pe aceeasi melodie trista de cateva zile,sa sper ca totusi nu e asa de rau cu pare, ca sunt altele in spate si ca ar trebui sa zambesc,ca sa imi fac bine si sa nu cad intr-o stare rea din nou. Am gresit ceva in micul calcul,al zilele, intamplarilor,dorintelor,planurilor si nu o gasesc. Nu m-am asteptat sa fie cum as fi vrut eu...stiam de la inceput,dar cand am realizat nu mi-a placut. Acum doar privesc pe geam si ascult in telefon aceeasi sonerie care suna,si imi raspunde o voce usor neplacuta, imi zice un buna, isi ocupa o fractiune de secunda sa ma auda si apoi inchide. Tastez doua cuvinte si apoi sfarsit,sau doar aerul intr-o portita de mess goala,care nu are sa fie umbpluta niciodata. Si am rasfoit din intamplare, un horoscop, nu cred prea mult in asa ceva,dar era o singura chestie care mi-a atras atentia. Simti nevoia usor relatii foarte stranse cu persoanele la care tii. Nu mi-a pasat prea mult,dar m-a atras intr-un fel ciudat. Dar probabil mi-a adus aminte de ceva. Stiu din nou rezum totul la mine si e o prostie,pentru ca nu sunt nanana si miss important aici,sunt doar eu,asa cum vreau sa ma stie lumea. Sau am impresia eu ca fac asta. Parca am disparut de pe harta,din romania,din vietile voastre,din privire voastre,din suflete si amintiri,din  liste de messenger si colegi de clasa,poate si din casa pentru unele persoane. Am devenit o fantoma, doamna stai si nu ma numara, nici nu m-am nascut,apai sa traiesc aici. E o lume mica si sunt doar eu. De ce?Spune-mi cum am ajuns aici,ratand detalii. Ma simt rau si numai vreau sa stau aici, vreau sa ma intorc acolo, in locurile in care lumea vorbea cu mine si nu ma trata ca pe un nimeni,ca pe o persoana necunoscuta, scuze neexistenta. Nu cred ca am disparut cu adevarat,ca am chiar trasaturile unei fantome. Sau probabil ma insel si noua moda e asta. As lega toate cap la cap si as incerca sa gasesc raspunsul,ceva ce s-a intamplat ,dar nu gasesc. Incerc si incerc si nu pot. Totul e prea mult, numai suport..si mi-e tot mai rau. Vreau sa stiu,pentru ca acu nu o sa ma afecteze intr-un fel,sa ma supar,pentru ca nu sunt genul,care reactioneaza asa. Nu-mi place sa te ascunzi,sa taci si sa nu stiu, curiozitatea ma omoara. Te rog, spune-mi ce s-a intamplat. Ce s-a schombat? S-a intors pamantul si am ramas cu picioarele pe cer?....nu stiu,pentru ca sunt atatea modalitati...atatea lucruri,posibile,dar vreau sa-l stiu pe cel adevarat. De data asta vreau cu adevarat,sa-mi tot, oricat de mult m-ar lovi,durea sau altceva. Nu ma intereseaza ce e,vreau sa stiu totul,sa mi-l spui in fata acum,si sa aflu,chiar daca nu va schimba poate apoi. Vreau sa aud adevarul,tot si orice tii departe de mine....chiar daca cititi sau nu postul,sper sa intelegeti si sa ajunga la voi. I want to come back in my life!



Paint yourself a picture of what you wish you looked like
Maybe then they just might feel an ounce of your pain
Come into focus step out of the shadows it's a losing battle
There's no need to be ashamed

duminică, 16 octombrie 2011

Just a day!

Am sters secunde si am recuperat clipe,am rupt amintiri si am ascuns adevarul, dincolo de sentimentele ce ma apasa nebuneste, spunandu-mi doua cuvinte. Mi-ar placea sa cred, ca ma invart intr-un univers, intr-o iluzie a unor dorinte si vor mai trece doua zile pana ma voi trezi si totul va reveni la un moment dat. Unde e sfarsitul, pe care il astept? Se indeparteaza,fuge ma chinuie...tortura,e aproape de nesuportat,dar e dulce. Se rupe fiecare bucata in cateva lacrimi si raman in pamant. Pot sa vad cum se duc,printre nori, acolo intre firele pamantului si totusi raman in mintea mea ca ceva important, poate un lucru pe care il voi tine minte mereu,si voi zice mereu, ca nu regret ca s-a intamplat. Le-am pierdut, printre degete si au disparut. Acum nu le mai aduce inapoi, nu te mai baza pe mine ca voi incerca sa le refac, pentru ca acum sunt convinsa. Incerc sa indur fiecare lovitura si sa o trec cu vederea,pentru a zambi. Iti urasc vocea, tonul acela care ma face sa urlu pe dinauntru si sa-mi doresc mai mult,decat un joc stupid. Lacrimile si micuta ta,fata ce implora ceva, ce mai da un ultim semn de viata spre ceva ce nu va mai fi viu niciodata. 


I just wanna feel okay again.


Explica-mi, unde gresesc. Ce cvant schimba simpla iluzi a unor ochi trist ce privesc tinta un obiect detefinit pe cer. Arunca-mi o stea si spune--mi ceva, ajuta-ma sa-mi revin,sa fiu cum eram atunci,pentru ca numai pot. Numai indur de data  asta toate acele sentimente tradate, doar cu o privire. Daca vrei sa zbor, da-mi aripi si dispar, nu voi mai fi in preajma ta. Nu ma mai asculta, doar nu-ti mai aduce aminte de  mine, nuti mai irosi 5 secunde, pentru ca ma face sa ma simt mai rau. Spune-mi ca nu va vezi,ca numai exist si nu ma mai trata cu indiferenta. Vreau sa fii doar, tu,sa inchei acest episod si sa numai inceapa altul,sa ma lasi la mijloc asa cum am fost mereu,desi mi-e greu sa raman acolo,cand totul se rezuma la mine. Am intrat din nou in starea aceea aiurea,cand totul mi se pare ciudat,cand simt ca toti ma ignora,ca ma urasc, ca imi fac in ciuda,ca nu se mai opresc din a arunca cu lucrurile si vorbe in mine,ca vor sa castige si sa ma aruncce ceva mai departe de ei.


I can't say how i feel.


Mi-ar placea sa fii langa mine si sa imi spui,ca va fi bine si imi va trece,ca e din nou o perioada in care totul se duce jos,desi nu am vrut sa trec pe langa ea,dar stiu ca e doar o alta dorinta,exprimata de cateva ganduri ce nu isi mai au rostul in toata discutia. As vrea sa-mi dai un zambet,sa nu ma lasi pe podeaua din camera singura plangand,sa-mi zici ca ma iubesti,chiar daca ma minti, si apoi sa pleci. Privesc spre unele lucruri si imi doresc sa fie asa, ca nu se schimbe sa revina la normal. S-au modificat prea multe lucruri,pe care nu as fi vrut niciodata sa le pierd. N-am fost atenta la unele detaliii,pe care le-am crezut nesemnificative si am ratat. Mi-am ratat sansa si m-am dus din nou in jos. Nu-mi place, e intuneric si e liniste,sunt singura si ma simt rau, durerea ma invaluie in toate punctele si vreau sa urlu. Vreau sa spun tot,ce am de zis, sa le iau din suflet si sa le arunc afara, sa ma intelegi,sa ma asculti si apoi iti voi da voie,sa ma dai dracu daca asta doresti cu adevarat. Au fost unii care au avut dreptate, unele lucruri sunt rele, dar eu le consider frumoase. De ce fiecare film,are pasaje triste, ce nu se mai refac pana la sfarsit? De ceeeeeeee???/ Vreau s ainteleg si eu, de ce uneori viata e nedreapta,de ce ne da cate un sut, si ne pedepseste? Nu vreau sa mai fiu lovita, inca nu ma simt vindecata, mai am nevoie de nedicamente desi am luat destule, am nevoie de altceva,care sa ma faca sa zambesc,niste vorbe,sau poate doar o speranta sa stiu,ca mai tarziu voi avea parte de ceva frumos. Am renuntat parca la tot,desi nu simt asta, cu adevarat. Sunt tot acolo, poate la mijloc,poate ceva mai in spate dar imi aduc aminte. Incerc sa ma mentin intr-o pozitie, dar ma alungati din ambele parti. Unde vreti sa stau? Unde mi-e locul, spune-mi!!!!! Vreau sa stiu, in ce parte sunt acceptate si cine tine la mine, cine nu mi-ar da un shut in urmatoarele trei secunde si mi-ar zambi, doar ca sa ma vada 5 secunde fericita. Cred ca numai e nimeni. Dar ma refer in general, nu te simti degeaba desi esti tot pe acolo.




‎"Sometimes, a hug is all you need to make you feel better"♥

duminică, 2 octombrie 2011

To be....

Mi-ar placea sa visez,ca putem fi prieteni chiar daca sunt cateva lucruri care ne diferentiaza. Poate mi-as dori,sa fii pur si simplu tu si sa nu te schimbi niciodata,sa nu-i lasi pe altii sa iti zica. Mi-as dori sa ma urasti cu adevarat. Ti-am cerut sa uiti,ca am fost cineva si nu mie bine. Va veni o zi,cand vei uita de cine am fost,si vei gasi pe altcineva, tot cu ochii verzi si o nebunie tampita in cap,care sa stea pe capul tau mereu si sa te traga dupa ea. Pacat ca iti zic ca ma poti lasa in urma...pentru ca apoi sa regret. Pentru ca nu vreau. Imi doresc poate sa te am inapoi asa,cum eram candva...dar e o prostie. O sa-mi zici acelasi lucru,pentru ca am facut-o sau tu ai fost aceea/acela. Nu vreau sa fiu cineva special acolo pentru tine,vreau doar sa eu si sa ma uibesti pentru sunt eu,o fiinta oarecare care te iubeste. Nu mai vreau sa ma adresez tie,pentru ca e frumos sa vad cate particule de praf exista in jurul meu...pe langa mine o molecula de praf. Daca tu ai uitat...fa-ma sa-mi doresc sa fiu altcineva. Am incercat si ma simt aiurea...numai apartin nimanui..sunt o chetsie acolo pentru ei si pentru tine..pentru voi. Daca as putea sa sterg ceva, as sterge fiecare greseala..sau poate as sterge trecutul,momente din viata si as taia o linie,as rupe un fir si as incepe altul,cu o minte goala,fara ca nimeni sa nu stie cine sunt, daca am avut prieteni,daca am facut o chestie sau m-am gandit la cineva. Sa ma cunoasca intr-o noua perspectiva,ca o persoana normala..fara sa ma judece...