End!

Pacat,ca se scurge timpul asa de usor si se pierd atatea pe drum. Iti ofera clipe momente zambete si lacrimi,iar la sfarsit ti le ia pe toate. Le incuie acolo undeva in spate sub o vraja si te arunca in celalalt capat de lume,uitandu-te pe veci. Un jurnal etern a unor zile. Sunt momente,in care cunosti persoana care doar trec prin viata ta si iti zambesc doua secunde...altele ce vin si te marcheaza. Exista zile care imi doresc sa dureze la nesfarsit. Am invatat sa nu imi pese,de niste simple detalii nesemnificative. Nu mi-a placut sa judec lumea dupa cum arata,dupa locul in care sta,viata pe care o duce,banii, atata timp cat stie sa iubeasca si e ea insasi. Mi-a placut sa vad viata din cateva colturi ale sale,ignorand chestiile. Si iti ofera placeri. Am invatat sa-mi iubesc prietenii pentru cine sunt,ca persoane, nu dupa viata pe care o duc. Si sa-i ajut,sa-i sustin,sa le fiu alaturi,sa-i fac sa zambeasca,sa stie ca daca cineva drag nu ii este alaturi,sunt mereu langa,pentru ei. Am invatat sa-i pun pe ei inainte pentru ca,ei sunt importanti,mai inportanti decat noi. Si stiu ca unii ar zice,ca e ciudat si prostesc. Dar eu am trecut si asa voi trece in continuare. Pentru ca nu ma deranjau niciodata,pentru ca ii iubeam si puteau orice. M-ai sunat la 2 noaptead,doar ca sa vedem impreuna aia. Mi-ai dat mesaj in ultima secunda si m-ai fauct sa plang doar pentru ca ti-a adus aminte. Si totusi stiu ca sunt acolo,ceva micut la mijloc, in toate situatiile. Intalnesti piedici si tot felul,un inceput si sfarsit,o poveste dragutza. Cunosti persoane,pe care nu le-ai vazut niciodata in viata ta in carne si oase. Sunt momente ce iti ofera atatea placeri si bucurii,clipe si momente de neuitat cu ele. Pentru ca ai norocul sa cunosti niste persoane minunate. Lumea zice,ca iubirile si prieteniile la distanta nu rezista.Si daca alegi cu atentie?Mda. Nu rezista,decat amintirile. Crezi ca le cunosti si iti spun,ca nu stii nimic despre ei, decat parte din iubirea/prietenia virtuala pe care le-o porti. Ciudat,ca ajungi sa te atasezi de niste straini. Am stat si m-am gandit,ca am cunoscut pe cineva despre care stiu atatea,cand defapt nu stiu nimic. Chiar daca sunt in fata mea altii si stau atatia ani cu ei,incercand sa-i cunosc..nu descopar nimic defapt. Cred ca poate uneori e totul prea frumos sa fie adevarat. Si ne propunem atatea,cand defapt nu facem nimic.Pentru ca ne este frica?Sunt zile in care imi doresc sa iti spun buna si chiar daca dupa nu va mai fi nimic,mi-e deajuns. Sunt clipe in care imi doresc,sa stiu ce ai,sa imi spui,sa te ascult. Sunt momente in care vreau sa iti pese de mine,de o straina,de cineva acolo si sa ma intrebi ce am patit. Sa fii langa mine si sa imi zambesti.E straniu,ca asta suna ca si cum as vrea ceva,cand defapt nu vreau nimic in schimb. Dar mi-e rau,mie ciuda, cand vad ca unora chair nu le pasa. Cand zic,da bine,si?sau naspa. Aha,bine.Bafta! si nimic altceva. Isi vad in continuare de viata lor,fara sa zica,imi pare rau...sau stai linistita. :| Stai cateva luni cu niste persoane,despre care nu stii nimic si ii cunosti doar virtual si te simti extraordinar...si stai ani cu altele de langa tine,care daca nu le convine ceva,incep sa fie impotriva ta,si pfoaa,hai frate sa ne razboim,imi esti prieten pe dracu. Viseaza si traieste momentele cu ei din plin. Pentru ca nu conteaza daca sunt prieteni virtuali,sau din acelasi oras atata timp cat te accepta asa cum esti.Dar adu-ti aminte ca in fiecare inceput sunt piedici si altele,nu renunta. Spera ca va fi ceva. Speranta moare ultima,moare o data cu sentimentele si dorinta,cu visul si amintirile. Sa nu te simti niciodata singur,daca stii ca ai avut prieteni, ei sunt acolo chiar si atunci cand au luat un tren spre altcineva si ti-au sters numarul de telefon,poate ti-au dat ignor,sau nici macar nu te mai privesc in ochi. Nu omora,sentimente daca tanjesti dupa ele ca un nebun. Pentru ca stiu cum e. Sigur. Sa simti ca nu ai pe nimeni acolo si totul se duce frumusel in jos. Pentru ca m-au lasat,chiar si ce pe care i-am iubit si au gresit din cauza mea. Pentru ca am vrut sa fie alaturi de mine. Ca o proasta,i-am vrut acolo sa-i stiu,mereu cu un zambet pentru mine. Pentru ca nu le-am dat voie niciodata sa zboare. Si doare,doare al dracu de tare,ca au iesit de acolo din colivie si au zburat. Mi-e frica ca nu se vor mai intoarce inapoi. Si sunt momente cand cred ca au uitat de mine si nu ma mai vor inapoi,ca pot sa ma duc,ca au gasit ceva mai bun si numai vor ce au avut candva. Am fost rea,cand i-am tinut acolo. Dar stiu ca acolo,undeva au disparut cu adevarat,poate si nu le-a mai pasat de mine.Si pentru ca stiu. A murit. Ea a murit,stiu bine si nu ai cum sa ma contrazici. M-am desprins de acolo si stiu ce trebuie sa fac. Trebuie sa pornesc pe drumul meu acum,sa-mi urez singura un drum bun si sa am grija pe unde merg ..sa pasesc usor si sa plec.

[Si daca as putea...ar trebui sa spun GOODBYE?]