August!

Au zburat cateva fire de inocenta intr-un abis colorat in luminile fericirii...au rust zambete si le-am transformat in sticla de sub talpile mele si am transformat lacrimi in nisipul cald de pe malul marii,dar nu am reusit sa schimb nimic.  E altceva,alta parte ce s-a evaporat in trecutul unei fiinte inexistente. Au inceput usor sa adie frunzele viei,printre mirosul imbietor al unui nou inceput si am ignorat pana si cel mai mic detaliu. Mi-am pierdut usor din culoare...am pierdut candva sentimente,iar acum poate fragmente din propria fiinta. A fost un vis. Erau clipe in care drumul cel lung,ma facea sa numar zilele pana la o chestie. Iar acum ca s-a indeplinit,ca a venit,nu e nimic.Stiu ca,asa e cu adevarat,ca e un drum ce continua dar pentru mine nu e. Nu a fost niciodata. Insa vreau sa vorbim.Ha!De ce? De ce ti-e frica de ai ramas asa de tacut in clipa asta?Pacat ca lucrurile cele mai frumoase de aceasta data s-au intamplat la inceput. Acum pot numara zilele din aceasta scurta parte din vacanta nesemnificativa ca si prima.Numai simt nimic. E gol. Aveai dreptate,cuvintele acelea au fost potrivite pentru ceea ce a fost atunci. Dar acum,vor trece momente si nu va ramane nimic. Nu se va lipi nimic de sufletul asta care tanjeste dupa ceva ce nu va avea niciodata. De ce?De ce mai incerc sa ma aduc undeva?Pentru ca am inceput eu sa plutesc. Nu. Nu va voi putea ajunge niciodata. Si sunt doar curioasa ce va fi in ziua aceea,micuta si la fel de nesemnificativa. Stiu! I became a ghost for all! Numai conteaza. Pot sa ma intorc la viata mea,sa ma despart de aceste file de blog,pe care paote ca scriu acum dar nu are niciun sens si poate nici macar tu nu intelegi la ce ma refer. Azi stand cu ea,lipita de gard asteptand un semn,am realizat ca nu a fost nimic. Ca profa avea dreptate. E ultima vara,ultima vacanta adevarata!Si acum imi dau seama ce au insemnat cuvintele sale. Cand s-a sfarsit totul,doar ca mai e putin si nisipul din clepsidra aproape s-a scurs. E o prostie sa mai continui acum. Priveste acolo...poate ca e ceva nou si totusi trebuie sa ma pregatesc. Sau stii ce?Lasa asa,pentru ca stiu ca nu conteaza. Am realizat ca e adevarat ca nu va mai pasa. As vrea sa citesc din mesajul ala,dar nu o fac,pentru ca tin de ceva. Imi pare rau pentru toate prostiile cuminti pe care le-am facut si daca prezenta mea va deranjat cumva. Stiu ca acum numai sunt nimic. stop talking.I don`t care. Never forget! Nu vor ramane doa rin urma,aceste cateva cuvinte. Pentru ca atunci..exact atunci,poate ca voi uita de tot,desi vor ramane toate cele intiparite in sufletul meu. Da stiu ca postul asta ti se pare o prostie,dar uite ca de azi voi trata si eu acest lucru cu indiferenta pentru ca nu vreau sa raman asa doar eu in jocul asta. Voi lovi fiecare sentiment si amintire cu raceala si nepasare. Voi incerca sa ma intorc,acolo unde eram. Desi nici acolo nu vreau. Pentru ca inafara de locul asta nu am unde sa ma duc. Sunt doar ei,cei pe care ii vad vara de vara,vacanta de vacanta si cineva care ma asculta. Da!S-a sfarsit. Acum chiar am simtit ca s-a sfarsit cu adevarat si am renuntat!Da,punct,am renuntat la a mai continua.  Intr-o luna toate vor zbura si intr-un an vei uita tot,ai sa vezi. Nici nu o sa ma mai cunsoti,nici nu o sa te mai intereseze de fiinta mea. Iar micul nsotru vis,a fost spulberat din nou!Doar sa stii ca va iubesc si am tinut la voi...si poate o sa va fie mai bine fara mine. Mica lume ireala,right?A fost frumos,mi-a palcut,trebuia sa se termine acum?Dar asta e nu,pana la urma?Pacat...nu conteaza,stiu ca nu va pasa. O luna doar!