miercuri, 31 octombrie 2012

never do this again.


Nu stiu cum sa incep acest post, nu stiu daca melodia chiar se potriveste. Stiu doar ca vreau sa scriu,sa-mi las aici amintirea asta proasta si totusi sa iau cu mine sentimentele.
N-am fost niciodata persoana care in momentul in care cadea, incepea sa planga sa strige dupa mama lui, si-apoi sa fie alintat pana ii trecea. Nu, draga tata, fata ta realizeaza problema in care se afla, si-apoi se ridica, fara sa vezi tu, fara sa-ti pese. M-am gandit in seara asta, sa-ti fac o pagina speciala, sa scriu acolo pentru tine, sa ti-o dau s-o citesti, si pur si simplu sa te duci naibii, pentru ca fata ta nu seamana deloc cu tine.
N-am fost niciodata genul de persoana, care si-a ridicat orgoliul la cote maxime si se credea superioara oamenilor. Nu, draga tata, fata ta ii genul de persoana care isi sustine punctul de vedere si care atunci cand are dreptate, are dreptate pentru ca stie ca lucrurile spune sunt adevarate, corecte si asa cum ar trebui sa fie, nu cum consideri tu ca ar trebui sa fie, doar pentru ca esti impotriva mea.
N-am fost niciodata genul de om, care si-a batut joc de prieteni, care i-a lasat dracu cand nu-i convenea si pleca. Nu, draga tata, fata ta este una dintre persoanele calme care loveste atunci cand este nevoie, care nu-si abandoneaza oamenii din jur, si careia ii pasa mai mult decat iti imaginezi. Si stii ce as vrea sa-ti spun?
Draga tata, poti lua asta ca pe-o avertizare venita din partea ficei tale, si as vrea sa-ti spun, ca atunci cand te iei de persoanele pe care le iubesc, care MA iubesc, si in care am incredere, sunt cel mai PERICULOS inamic cu care te poti lupta vreodata.
Am fost mereu genul care a inteles ca trebuie sa invete, ca lucrurile nu's usoare, dar cand vine vorba de oamenii care m-ar trimite la dracu, nu ma gandesc la lucruri bune pentru ei. Stii de ce?Pentru ca nu-mi pasa sa arati tu bine in fata altora, pentru ca-mi pare "asa rau", cand te incomodeaza acest copchil prst si bun de nimic, pe care l-ai facut.
Am avut o zi proasta, nu in totalitate, as mai fi ramas la scoala, inca trei ore, inca poate 6, sau poate pana vineri noapte, oricat ar fi fost nevoie. Nu stiu daca ar fi nevoie sa mai explic unele lucruri, insa n-am crezut niciodata c-ai sa vii la mine si-ai sa-mi spui c'ai vrea sa ma desparti de persoana pe care o iubesc cel mai mult, care stie tot ce fac, cand si cum si de ce, care ma ajuta si alaturi de care sunt mereu.

Ps:Mi-e frig din nou, in ultimele zile a plouat, si-a fost prea frig. Ochii imi sunt goi, si reci. As vrea sa pot spune mai multe, insa dupa tot ce s-a intamplat cred ca numai este nevoie. Raspunsul meu pentru tine tata: Nu, nu am incredere in voi ca intr-un prieten apropiat, si nu, pentru ca mereu imi sunteti impotriva.Multumesc pentru seara asta minunata, chiar n-aveam nevoie. Multumesc pentru faptul ca-mi faci scandal din banalitati, iar cand am nevoie de ajutor te porti ca naiba. Multumesc, n-am nevoie de reprosuri, de vorbe, tipete ca sa auda tot blocul, minciuni si faptul ca te ascunzi in soapta cand eu aud tot, multumesc tata n-am nevoie sa-mi arati ca ma iubesti " spunandu-mi ca sunt persoana aia din casa de care ai vrea sa te descotorisesti. Bravo tata, as vrea sa stii c-ai ranit-o si pe ea in acelasi timp, cand ai declansat tot scandalul si  mi-ai aratat ca intre noi, nu exista nicio asemanare. Multumesc tata, AI VREA SA CITESTI TOT CE AM SCRIS EU AICI?

sâmbătă, 27 octombrie 2012

26 octombrie 2012


Orele de nesomn, acumulate nu s-au recuperat in cele 5 ore dormite spre dimineata,iar ochii mei se inchid au inceput sa se inchida usor. Am ajuns spre dimineata, nu conteaza la ce ora, nu conteaza cum si in ce mod,vorbind codat cu Iu. din cauza persoanelor care se mai aflau in masina.
Seara trecuta mi-am dat seama ce inseamna sa ai un prieten cu interese, pentru ca n-am simtit-o ieri pe pielea mea, insa i-am vazut oarecum dezamagirea din ochi si asteptarile care n-au fost asa cum si le-a propus ea. Ma gandeam ca oamenii care vor veni sa-ti zambeasca intamplator, nu vor avea niciodata un motiv prost ca sa se intoarca in repetate randuri dupa acelasi lucru, ei se vor intoarce dupa tine si fara pretexte.Vreau sa spun ca uneori mi-e teama ca T. ar avea de suferit,si n-as vrea sa faca vreo prostie in acest sens.
Iar daca as face abstractie de la asta, cele20 de ore nedormite, si cele 9 petrecute nebuneste noaptea trecuta, au meritat sa descopar curiozitatea unui om simplu. Asa ca nu voi da prea multe detalii, deoarece mi-am promis ca nu face parte din subiectele care as vrea sa ajunga aici. Insa ma gandesc ca s-ar putea sa fie interesant micutul joc, desi as vrea sa cunosc mai bine regulile, dar le voi prinde pe parcurs in timp ce voi rade jucaus.
Oricum probabil nu voi uita cate s-au putut intampla noaptea trecuta. Graba. Ceasul. Timpul. Bluza. Machiajul.Placa.Suvitza intoarsa.Masina.Telefonul. Plictiseala. Urgenta. Asteptarea. Suspansul. Revansa. Nebunia. Petrecerea.Fumul de nesuportat si sticla.Muzica. Masa neplatita si gratuita. Dansul.Micutul dans. Privirile. Zambetul.Noaptea.Scaunul.Vorbitul.Sentimentul. Plecarea. Privirea. Taxi-ul. Masina 2. Codurile.Somnul. 26 octombrie 2012


vineri, 26 octombrie 2012

dear dad?!


Lasa-ma sa plec si am sa ma descurc la fel de bine singura. Mi s-a facut rau din cauza persoanelor care-si dau cu parerea si-si pierd cumpatul din cele mai mici particule de prostie.
M-am saturat sa tot aud comentarii la adresa mea si ignoranta in acelasi timp. Un om normal nu doarme 5 ore din 12, iar apoi sa fie totusi capabil sa gandeasca normal fara sa aproape adorma. Daca tu esti superman, n-ai decat sa faci asta, pentru ca pe mine chiar nu ma intereseaza. 
Daca te simti asa de bine singur in casa, si uneori fara mine, de ce totusi te-ai chinuit asa de mult pentru cineva care dupa parerea ta este decat o proasta care n-are voie sa viseze, care ar trebui sa fie de decor prin casa, si care nu se conformeaza regulilor tale de viata, pentr ca vrea sa traiasca in felul ei, si nu prin greselile pe care tu candva le-ai regretat din prostie.
Daca definitia cuvantului "frica" iti descrie vreo ceva din comportamentul fiicei tale, atunci s-ar putea sa fie prea tarziu cand iti vei da seama, ca unele lucruri nu-si aveau totusi rostul.
Nu stiu de ce am simtit "nebuna nevoie" sa scriu in astea doua zile despre voi doi. Ti-am vazut dezamagirea de noaptea trecuta cand ti-am zis ca vreau sa ma duc in ceva simplu, ceva care sa nu fie totusi cumparat. Si stii de ce? Pentru ca totusi m-am gandit destul de atent si-am realizat mai multe, decat credeti voi ca sunt capabila. Va auzeam seara trecuta vorbind despre ideile mele nebune si nu stiti de unde sunt, AI STAT MACAR VREODATA SA MA CUNOSTI IN INTREGIME ?!
Iti dau eu raspunsul NU! Multumesc ca mi-ai inveselit atat de mult ziua asta, inainte de balul bobocilor.

joi, 25 octombrie 2012

yesterday and today.


Astazi am avut chef de scris pe fuga, n-am prea multe de spus,lucrurile s-au desfasurat in mod normal.
Seara trecuta simteam dorinta sa ies pe usa, si sa plimb strazile aiurea, sub lumini pale, doar zambind aiurea si mergand de una singura,ascultand o muzica monotona si fredonand versuri.
M-as fi asezat la colt de strada si m-as fi gandit sa chem pe cineva sa stea cu mine acolo si sa radem vreo cateva ore bune, apoi sa continuam plimbarea pana in celalalt capat al orasului.
Ne-am tipat doua ore una la alta,si-am lasat lacrimi in urma, constantand ca totul pana la urma fusese doar o prostie si ca defapt se simtise instabila si in acest calvar am intrat si eu. N-ar fi trebuit, insa totul s-a intorc chiar daca am dubiul ca intr-o zi s-ar putea sa ma minta din nou in acelasi mod frumos, in care a facut-o prima data.Aici o am doar pe ea,si stie multe lucruri despre mine.
In seara asta as fi vrut sa ii pot spune "DA" insa n-am avut cum. Asta-i o fraza simpla pentru cineva care ar trebui sa aiba mai multa incredere in mine:
Draga mama, asta ti se adreseaza tie, si-as vrea sa-ti spun ca uneori mi-as dori sa te asezi langa mine,si sa ma asculti. Nu vreau sa-mi dai o replica siropoasa si sa ma faci sa ma indoiesc de mine, as vrea sa ma asculti si totusi sa ai mai multa incredere in mine. Poate atunci nu mi-ar fi frica de unele lucruri pe care tu nu le stii, dar le-ai putea afla foarte usor. Si in micul oras, ochii tai sunt peste tot, si uneori ma simt aiurea,stiind ca T. stie lucruri pe care ar trebui sa le stii tu.
Imi pare rau ca nu poti citi asta...
As vrea sa refac un pasaj din acest post, intr-o descriere mai draguta si c-um detaliu, dar n-am timp acum. Maine n-am scoala,ma duc doar sa-mi sustin colegii  in competitie si sa ma distrez toata noaptea. Nu stiu daca ar trebui sa ma astept la vreo ceva...s-ar putea sa fie complicat.

marți, 23 octombrie 2012

vorbele sunt nimic;dovedeste.


Daca numai aveai nevoie de mine, puteai doar sa-mi spui si-as fi plecat in momentul urmator. N-aveam nevoie sa ma minti, sa ma arunci la distanta si pur si simplu sa ma ignori intr-un mod frumos. Testeaza-mi increderea si-am sa ti-o arunc naibii in cateva minute si nu-mi va mai pasa de persoana ta. Si stii de ce draga mea T.? Pentru ca prima data poate n-a fost cu intentie, insa a doua a fost mai mult decat programata.Si stii de ce? Pentru ca tie nici macar nu ti-a pasat macar de ce aveam sa simt, si felul cum eram atunci, cand am aflat.
Arunci mereu vorbe " Haide...stii ca te iubesc". Incep sa cred ca habar n-ai unde mai esti, si ca habar n-ai unde m-ai lasat pe mine si eu nu stiu unde te-as putea gasi. Ma simt tradata de unii in care aveam incredere si stiam ca nu ma vor minti niciodata, in modul asta subtil si chiar in fata ochilor mei.Si totusi ca sa vezi, ca nu sunt genul care sa-si bata joc de prieteni, am sa duc la sfarsit ce ti-am planuit pentru acest sfarsit de saptamana.
Nu ma ranesc aberatiile, lucrurile minore, ci pur si simplu urasc minciuna si ignoranta. 
Ps: Daca ai de gand sa te intorci inapoi, as vrea sa stii ca eu am plecat si nu mi-am luat la revedere. Ai grija de tine.

Astazi am pierdut vremea aiurea, gandindu-ma la lucruri banale, dar totusi importante pentru mine. Am fost dezamagita de cineva, care mi-a promis ca niciodata nu ma va minti. Multumesc peentru promisiunile false, precum si pentru vorbele aruncate aiurea.
In noaptea asta stau langa geam, in ploaie, poate bate vantul, poate am sa stau treaza toata noaptea doar ca sa ma gandesc la lucruri aiurite. Nu conteaza, nu-mi mai pasa acum.

sâmbătă, 20 octombrie 2012

vreau sa pierd o parte din mine;


Asta-i pentru timpul ce mi-a lasat sentimentele in vant, si vorbele intr-o carte fara sfarsit. Pentru secundele ce nu m-au intrebat, daca mai sunt in stare sa tin pasul cu nebunia lor, si m-au lasat in urma. 

Mi-am pierdut noaptea trecuta, aruncandu-mi vorbe aici, pe care de dimineata le-am sters.Si m-am gandit sa pierd o parte din mine, sa inprumut unei alte persoane, golul care ocupa un loc nesemnificativ in gandurile mele. Asta-i pentru toti cei care vor incerca sa intre in viata mea, fara sa ma cunoasca si fara sa puna intrebari.
Asta-i pentru oamenii care-si dau seama prea tarziu despre ce vorbesc,si nu se opresc doar sa-mi asculte vorbele.
Mi-am pierdut vremea, cazand si incercand sa ma ridic, cand defapt nu faceam altceva decat sa ma gandesc.
Asta-i pentru cei, care m-au facut sa-mi fie frica de niste lucruri banale, si care mi-au ramas in suflet ca niste cicatrici reinprospatate la intervale de timp periodic.
Si-am pierdut numaratoarea stelelor, asteptand sa vad evolutia oamenilor si parerile lor.
Asta-i pentru cei care, se asteapta sa pun orgoliul inaintea propriei persoane, si pentru cei care se asteapta sa ma calce in picioare asa de usor, si sa mearga mai departe.
M-am gandit la versuri, cand ar fi trebuit sa ma gandesc la legile gravitatiei. M-am gandit la viata, cand ar fi trebuit sa ma gandesc mai atent la viitor.
Asta-i pentru cei care habar n-au, ca am propriile vise si propriile placeri nebune.
Te rog aseaza-te, este un drum lung dincolo de usa asta mare pe care scrie Nesuferita`L
Lucrurile sunt ceva mai complicate, sentimentele mai intortocheate, starile mai inprevizibile si multe altele.


Si partea ce va ramane ii pentru ceilalti, care conteaza cu adevarat.
Asta-i pentru cei care-au indraznit sa afle despre nebunia mea, fara sa comenteze asupra unor aspecte prostesti si de nimic.

Luni.Marti.Miercuri.Joi.Vineri.Sambata. 
Esti diferita draga mea, ce s-a intamplat?
Sunt obosita.
Nu se poate intampla asta, continua chiar daca iti picioarele te lasa.
Sunt slaba,sunt aiurita.
Nu conteaza asta, doar fii tu si timpul rezolva.
Mi-e frica.
Da-ti o palma, inchide-te intr-o camera goala, si iesi afara.
Nu pot.
Nesuferita L` care nu pierdea timpul gandindu-se ca ar putea sa cada, si oamenii sa spuna aluzii despre ea, trebuie sa fie din nou Nesuferita L` care nu dezamageste pe nimeni.
M-am pierdut pe mine.Am pierdut o pagina din mine, care s-a rupt.
Repar-o.
Ma simt din nou Nesuferita L` nebuna.



miercuri, 17 octombrie 2012

bucati din nimic.


Si-am inchis usa celor patru pereti, in speranta ca nimeni nu va indrazni totusi sa patrunda intr-o camera goala. Acolo, unde un singur om doreste sa-si ascunda gandurile, dezamagirile, esecurile, sperantele si existenta.
-Ridica-te si voi cu mine!
-Nu pot, vreau sa raman aici. N-are niciun rost, vreau sa se stearga orice clipa care ma implica.
-Ridica-te si vino cu mine!
-Lasa-ma sa raman aici!
-Pentru ce sa iti pierzi viziunea intr-o camera goala?
-Pentru ca vreau sa pierd o parte din mine.

Si-am inchis usa explicatiilor, in speranta ca intrusul ce-a indraznit sa deschida usa de fier din spate, o va inchide inapoi in spatele sau, si totusi se va intoarce. Acolo unde mi-as putea abandona toate vorbele ce-mi strabat mintea pentr fractiune de secunda, acolo unde frigul de dimineata se transforma in caldura sintr-un zambet sec si fara sens.
M-am gandit ca daca m-as inchide acolo pentru cateva ore, m-as pierde prin atat de multe vise imposibile si atatea intrebari fara un raspuns concret. Dar totusi imi lipseste indrazneala de-a o spune.
Iar daca as iesi dupa cateva minute, as ramane cu aceeasi farama de intrebari.

sâmbătă, 13 octombrie 2012

poveste despre-o intamplare.


TITLUL INTREG: poveste despre-o intamplare;
CAPITOLUL 13: nimic important de spus.

M-am gandit ca daca intr-o zi m-as ascunde de ochii lumii, as putea sa-mi numar fiecare pas in ploaie, cu mai multa atentie decat as fi facut-o inainte. Asa ca n-am ezitat,desi ar fi trebuit s-o fac, si-am ridicat privirea din atatea mii de randuri, inchizand mai apoi usa in urma mea, fara vreun zgomot.
Una din zilele in care zidul mare din caramida, ce imprejmuia orasul, despartea lumea unor vise nebune si-a unor pasi lenti, de cei care trebuie sa asculte si totusi sa inteleaga, ca visele sunt imagini dintr-o carte fara versuri.
Astazi raceala vremii mi-a furat pana si ultima parte de caldura, ce-o simteam printre paturi dimineata, cand abia deschisem ochii si distingeam priviri intr-o ceata aburie. Am lasat umbrala aruncata undeva in dulap din spate, asa ca ploaia si-a revarsat amarul in privirea mea, goala si fixata asupra unui lucru banal.
Si nu conteaza ca ziua urmatoare s-ar putea sa nu ma ridic din pat, sa fie liniste si sa ascult doar vantul batandu-mi in usa de la intrare, sau picaturile reci miscandu-se haotic pe geamul meu, fara nicio importanta.
M-as intoarce in camera micuta si friguroasa, adapostindu-ma alaturi de blana calduta a pisicii si mi-as arunca gandul asupra unui capitol dintr-o carte interesanta. N-am, iar casa ii asa de linistita,stiind ca orele trec, petrecandu-le singura fara sa mai aud vreo alta voce, care sa strige, sa zambeasca, sa rada astazi sau sa stea cu mine. Ecramul telefonul si-a mentinut  aceeasi afisare intunecata, fara niciun semn ca ea ar vrea sa vorbeasca astazi cu mine, sau sa-mi povesteasca vreo cateva ganduri.
As ramane aici, catarata pe zidul, ce se intinde in mai mult de 10 kilometri si n-as da importanta, vremii sau vantului. Si daca ai vrea sa stai cu mine, as vrea sa stii ca acolo ei nu se gandesc ca as vrea doar sa ma ascund. Iar daca as cadea, m-as spulbera in bucati de sticla purtate de aer, undeva pe zambetul unui rau furios.

miercuri, 10 octombrie 2012

post sec.


Daca scriu aici, vreau sa spun ca luni de dimineata, ploaia imi batea in geam, iar vantul incerca sa-mi raceasca zambetul de dimineata, si totul a inceput prost.
M-am pierdut in randuri, m-am pierdut in ganduri, si-am lasat raceala zilei sa indeparteze durerea.
Stiam ca avea sa se intample intr-o zi, dar nu in felul acela. Stiu ca unele vorbe erau adevarate, problema este ca abia acum am realizat asta, cand n-am de gand sa mai schimb vreo ceva.
Stateam in fata, in timp ce alti 56 de ochi isi aruncasera privirea spre mine, fara sa spuna nicio vorba. Ea radea, si arunca vorbe, in timp ce eu incercam sa rezist. Si-au fost vorbe care m-au ranit intr-un mod frumos, dar care m-au pus pe ganduri, iar ai mei nu stiu despre ce s-a intamplat. N-am avut cum sa le spun, n-am avut curaj sa le spun, ii mai complicat.
Au trecut 20 de minute in care mi-am impiedicat lacrimile sa cada, iar apoi am fugit fara sa ma vada nimeni. Yeah, am disparut undeva si apoi m-am intors. Iar cineva m-a intrebat daca eram suparata. Nu, eram doar obosita, oarele ma extenuasera. 
T. ma mintise in ziua aceea in legatura cu un lucru, apoi mi-a spus ca n-are timp si cum sa-mi explice. Cu cateva ore in urma ma tratase cu raceala, ieri facuse la fel, astazi era ocupata. Am trecut cu vederea si-am zis ca numai conteaza, mi-e frica sa nu piarda si sa fie tarziu.
Daca scriu aici, vreau sa spun ca zilele s-au schimbat si ca ieri ploaia s-a oprit, dar raceala vremii a ramas constanta. Am lasat gandirea, pentru alte momente in care am timp de pierdut, cu vorbele unor oameni care vorbesc aiurea, dar corect. Mi-am plimbat vremea cu I. si ne-am amintit de zilele bune petrecute nebuneste  , mi-am adunat sentimente si prostii in cap, ganduri si tot felul, in cat indeciziile sunt la ordinea zilei.
Uneori imi fac ordine in randuri, insa se amesteca intr-o fractiune de secunda si apoi o iau de la capat. Vreau sa scriu un psot diferit, dar nu astazi, minutele sunt scurte. In astfel de zile,  nu-mi plac posturile astea in care imi arunc gandurile aiurea,sunt seci, si totusi cu rost.
Daca scriu aici astazi, vreau sa spun ca mi-am aruncat randuri si-as fi avut mai multe de spus. Defapt mai multe ganduri, altele n-au ce cauta aici.
Daca scriu aici, vreau sa spun ca vreau sa revin intr-o postare diferita, dar timpul ma omoara.

duminică, 7 octombrie 2012

don't remember.


Vremea-fost atat de monotona zilele astea si eu am pierdut vremea p-aici.
N-am ce scrie, n-am cuvinte pentru a descrie un post intreg. Ci doar o explicatie.
Explicatia ce se refera la faptul ca uneori, imi fac veacul pe aici, scriind aberatii, de care oricum nu-mi voi aminti intr-o alta zi viitoare.
Dar voi citi si imi voi da seama, ca in aceste posturi lipseste niste cuvinte pe care le-am inchis de dimineata intr-o cutie si le-am aruncat intr-o camera intunecata.
Ca sa nu-mi aduc aminte de gandurile astea,ca sa ascult mai multa muzica.
Sfarsit de weekend monoton, c-o simpla iesire jucausa printre lumini.
Va las doar niste versuri, dintr-o melodie dulcee si aiurita.

Here and now with all dreams realized
Would you choose still more time to do  ♥

PS for someone else:Si mi-a fost dor <3 si-a fost o zi monotona fara sa vb.

sâmbătă, 6 octombrie 2012

no end.no beginning.


Fata asta isi petrece timpului, adesea in umbra unor intamplari care n-o implica.
Prefera sa-ti tii gura si sa-i citesti sentimentele, in privirea dezamagita pe care i-o arata culoarea ochilor.

Persoana asta isi doreste sa auda adevarul in cel mai crud moment al sau.
 De aceea nu se abtine,in a spune lucrurilor pe nume, incercand sa nu raneasca.
Au ranit-o minciunile oamenilor simpli, care i-au intrat in suflet si-au iesit fara explicatie.
Persoana asta simpla si banala, ce se ascunde in umbra, nu cere nimic de la viata sau de la oameni.

Uraste sa fie mintita prin apelative banale. Trece cu vederea si iarta,pentru ca are incredere.
Insa uneori ramane o urma de dezamagire, care a lasat cicatrici ale persoanelor care au lasat-o in intuneric.

Fata asta isi petrece timpul, ascultand cum oamenii vorbesc desre visele ei.
Prefera sa-si tina gura si sa dezmonstreze, ca ei toti se inseala, cand incearca sa o subestimeze.

JUST KNOW THAT, MY T. ♥

vineri, 5 octombrie 2012

choose me.


Ieri ascultam ploaia, incercand sa inteleg niste randuri care se pierdeau in vant.
Ieri pierdeam timpul pretinzand ca m-as putea pricepe la ceva care nu ma defineste.

Astazi m-am trezit cu dorinta aceea de a ma reintoarce in acelasi locusor cald de peste noapte.
Astazi voiam sa arunc cartile undeva in dulap. Astazi am fost obosita.

Obosita sa ascult vorbele oamenilor intr-un interval de cinci ore nesfarsite si absente.
Absente de la realitatea, de-a prinde informatii si-a fi atenta la lucrurile care se petrec.

Am plecat mai devreme, in graba, fara sa ma vada nimeni in cat sa ma ajunga din urma.
Imi placea sa patrund in camera, mirosind aroma mancarii si dorinta de-a ma tranti in fata unor randuri scrise.
Astazi mi-am dat seama ca saptamana ma obosise, pana cazusem jos si numai judecam.
Dincolo de usa, undeva intr-un colt, auzeam voci.
Auzeam o voce, care n-a indraznit sa-si arunce sentimentele.

Adierea usoara a vantului de toamna, m-a adus spre casa cu gandul de-a ma inchide impreuna cu muzica.
Cu dorinta de-a vorbi despre ceva, chiar si aparent prea banal pentru o seara de vineri.
Versuri aruncand suficiente cuvinte in vant, in cat sa descrie ganduri nespuse.
Ganduri nespuse napadite de fiorul nebuniei.
Fiorul nebuniei ce spunea povestea, unui zambet special. Ai grija de tine.



Stay with me, promise me you're never gonna leave,
Stay with me, let's try to be the best that we can be,
and take our time.


Septembrie a plecat de mult, octombrie ne pune la incercare.
Ce urmeaza...va continua sa inainteze prin ploaie si soare.
Dincolo de geamul de sticla al camerei, dincolo de cei cativa kilometri.

PLEASE, LOOK AT THE STARS AND THINK. U AND ME ♥