Si-am inchis usa celor patru pereti, in speranta ca nimeni nu va indrazni totusi sa patrunda intr-o camera goala. Acolo, unde un singur om doreste sa-si ascunda gandurile, dezamagirile, esecurile, sperantele si existenta.
-Ridica-te si voi cu mine!
-Nu pot, vreau sa raman aici. N-are niciun rost, vreau sa se stearga orice clipa care ma implica.
-Ridica-te si vino cu mine!
-Lasa-ma sa raman aici!
-Pentru ce sa iti pierzi viziunea intr-o camera goala?
-Pentru ca vreau sa pierd o parte din mine.
Si-am inchis usa explicatiilor, in speranta ca intrusul ce-a indraznit sa deschida usa de fier din spate, o va inchide inapoi in spatele sau, si totusi se va intoarce. Acolo unde mi-as putea abandona toate vorbele ce-mi strabat mintea pentr fractiune de secunda, acolo unde frigul de dimineata se transforma in caldura sintr-un zambet sec si fara sens.
M-am gandit ca daca m-as inchide acolo pentru cateva ore, m-as pierde prin atat de multe vise imposibile si atatea intrebari fara un raspuns concret. Dar totusi imi lipseste indrazneala de-a o spune.
Iar daca as iesi dupa cateva minute, as ramane cu aceeasi farama de intrebari.
2 comentarii:
imi place cum ai scris...chiar daca nu e cel mai pozitiv text pe care l-am citit pana acum :)
Frumos , trist , dar frumos.Cred ca cu totii avem nevoie de singuratate cateodata si cred ca toti avem un loc in care singuratatea vorbeste..
Zi buna ! :*
Trimiteți un comentariu