poveste despre-o intamplare.

TITLUL INTREG: poveste despre-o intamplare;

CAPITOLUL 13: nimic important de spus.

M-am gandit ca daca intr-o zi m-as ascunde de ochii lumii, as putea sa-mi numar fiecare pas in ploaie, cu mai multa atentie decat as fi facut-o inainte. Asa ca n-am ezitat,desi ar fi trebuit s-o fac, si-am ridicat privirea din atatea mii de randuri, inchizand mai apoi usa in urma mea, fara vreun zgomot.

Una din zilele in care zidul mare din caramida, ce imprejmuia orasul, despartea lumea unor vise nebune si-a unor pasi lenti, de cei care trebuie sa asculte si totusi sa inteleaga, ca visele sunt imagini dintr-o carte fara versuri.

Astazi raceala vremii mi-a furat pana si ultima parte de caldura, ce-o simteam printre paturi dimineata, cand abia deschisem ochii si distingeam priviri intr-o ceata aburie. Am lasat umbrala aruncata undeva in dulap din spate, asa ca ploaia si-a revarsat amarul in privirea mea, goala si fixata asupra unui lucru banal.

Si nu conteaza ca ziua urmatoare s-ar putea sa nu ma ridic din pat, sa fie liniste si sa ascult doar vantul batandu-mi in usa de la intrare, sau picaturile reci miscandu-se haotic pe geamul meu, fara nicio importanta.

M-as intoarce in camera micuta si friguroasa, adapostindu-ma alaturi de blana calduta a pisicii si mi-as arunca gandul asupra unui capitol dintr-o carte interesanta. N-am, iar casa ii asa de linistita,stiind ca orele trec, petrecandu-le singura fara sa mai aud vreo alta voce, care sa strige, sa zambeasca, sa rada astazi sau sa stea cu mine. Ecramul telefonul si-a mentinut  aceeasi afisare intunecata, fara niciun semn ca ea ar vrea sa vorbeasca astazi cu mine, sau sa-mi povesteasca vreo cateva ganduri.

As ramane aici, catarata pe zidul, ce se intinde in mai mult de 10 kilometri si n-as da importanta, vremii sau vantului. Si daca ai vrea sa stai cu mine, as vrea sa stii ca acolo ei nu se gandesc ca as vrea doar sa ma ascund. Iar daca as cadea, m-as spulbera in bucati de sticla purtate de aer, undeva pe zambetul unui rau furios.