Hate...

Spune-mi...pentru ca vreau sa stiu. Ce urasti?Trebuie sa fie ceva,pote si un mic defect acolo sau poate o calitate,care sa dezvaluie multe.Poate ca de data asta as vrea sa te las pe tine sa vorbesti si postul asta sa se scrie singur,fara sa mai tastez eu cateva litere care sa formeze cuvinte fara rost. Dar e imposibil,gandurile nu se astern de nele singure pe aceasta foaie neagra a blogului si se risipesc in trecut. Pentru ca toate vor ramane asa,amintiri si nu va mai conta absolut nimic. De ce nu poti sa fii sincer/a cu mine macar de data asta daca suntem aici?Stiam eu,ca mereu incerci sa minti,sa scoti altceva decat ceea ce reprezinta adevarul. Te ascunzi  de mine si crezi ca nu imi voi da mereu seama. Vad mai bine decat ai crezut vreodata. Timpul m-a invatat cat de inselatoare sunt unele persoane si cate se pot ascunde sub un zambet,aprins de bucuria unor raze de soare.Stii ce? Vreau sa te opresti. Sa stai acolo,sa uiti ca ma poti suna,ca imi poti vorbi,ca orice vrei tu. Daca nu vrei sa imi zici ceva care sa fie "daca aia..nu stiu de care,vorbesc serios" poti sa nu te mai deranjezi sa ma deranjezi,din a visa ca e totul frumos si roz. Scuze,ca acum am uitat sa ma corectez. Nu e roz,am zarit o urma de albastru pe acolo uneori. Si incep sa ma simt prost. A fost ciudat. Doua zile consecutive in care m-ati facut sa ma simt ca un nimic printre voi,ca nu ar trebui sa caut acolo. Dar nu-i nimic. Au fost si altii care au invatat sa ma excluda pentru ca ma urasc. M-am explus eu,dar nush de unde. Nu!Asta nu e adevarat. Deci taiata de pe lista. Poate sunt momente care ma fac sa uit si altele care ma lovesc cu putere cand dau de ele. V-am iertat!De ce?Pentru ca asa fac mereu,pentru ca iubesc viata si urasc,sa ma doare din cauza unor prostii din cateva minti  ce au incercat sa ma raneasca. Poate am iertat pe toti,pentru ce au facut,pentru cum sau purtat,pentru cate au spus,dar cati au meritat?Ha!Uite...tu crezi ca ai meritat atat de mult?Unii se repeta altii tin cont. Dar nu conteaza,asa-i?Pentru ca o vor face din nou. Cat?Cat crezi ca voi mai fi asa,si voi accepta fiecare chestie la care tu mi-ai intoarce spatele. Bine ca fac,si raman cu ganduri si regrete. Si stiu ca in spatele acestor lucruri sunt minciuni. Mereu ati nascocit cate una. Stiu ca urasti ceva la mine dar nu vrei sa recunosti. Nu sunt perfecta. Dar nu vreau sa fie asa. Atunci cand ati facut-o m-am simtit prost. Pentru ca mereu exista,un dar care strica tot. Poate ma iubiti,sau ma urati din tot sufletul. Conteaza poate cine sunt cu adevarat si cum ma vad eu. Cum ma accept. O lupta dintre mine si minepe aceasta tema.Suna straniu si putin tentant.Dar cine va sti vreodata finalul?