all I want is...

all i want is...nothing. Nu conteaza!Acum chiar numai vreau nimic,pentru ca am pierdut tot ce aveam. M-am asezat langa geam,in ciuda furtunii de afara si am privit stelele. Numaram, visele pierdute si desirate in mii de cioburi pe podea,dorintele spulberate in valuri de ura si durere,sperantele sculptate in zile si cuvinte. Au fost atatea ce au disparut in cateva minute si clipe. Am inchis ochii si am plecat. Mi-am adus aminte de o persoana. Acolo undeva in spate sunt eu, cea care era candva,sau paote acelasi copil protut,care nu avea nicio stabilitate in el.Acum numai are nici incredere. De ce? De ce am cazut atat din cauza ta si nu am reusit sa ma ridic. Ai fost sincer cu mine si totusi m-ai ignorat. Si nu am stiut niciodata ce crede lumea cu adevarat despre chestia asta cusuta cu ace si putina ezitare. S-a oprit timpul si m-am defectat?Nu!Sunt cea care era si acum 14 ani intr-un mic patut si radea cand le vedea chipul. Cand nici macar nu stia sa judeec lucrurile cu adverat sau macar sa le gandeasca catusi de putin. Am urmarit un curs imposibil de urmat si am gasit raspunsul. Ai vrut atat de mult sa destrami totul? Da stiu toate sunt doar prostii pentru tine,abureli,aberatii si alte cele.  POti sa-mi spui ca tot ce cred acum e tampit si nu are sens,ca lucrurile pur si simplu nu sunt adevarate,ca nu te voi crede. Sunt incapatanata...mai proasta si viata ma fute ca dracu!Vreo problema? Ai inceput sa te vezi sus si vrei sa vezi ce se intampla pe jos. Ha!Du-te! E amuzant ca am ramas in urma si te folsoesti de asta,ca iti place. Eu cred ca nu-ti pasa. Iti amintesti de cate ceva,de mine,de fiinta mea,de nevoia ta de mine doar cand vrei. Si uiti. Sunt alte persoane care conteaza pentru tine. Eu? Eu sunt de vina pentru toate astea?Nu sunt perfecta. Este si vina mea poate,asta e un adevar pe care nu-l pot contrazice. Dar nu stiu. Nu inteleg. Incerc sa ma gasesc dar am disparut undeva in ceata. Nu ea a disparut,eu inca sunt aici. Poate asta e problema. I-am dat drumul cand ati renuntat la sentimentele sale. E acolo..uite-o,se tot indeparteaza si isi doreste sa se intoarca dar ceva o retine. Ar vrea sa se distreze din nou si sa zambeasca,fara zile pierdute aiurea,si veri spulberate in vise,ar vrea sa revina de unde a plecat. Dar lucrurile merg mai departe. De ce? De ce m-ai imbolnavit cu iubirea ta,in cat sa nu pot merge mai departe. Fiecare pas parca e un sacrificiu. Calc pe cioburi si nu pot inainta. Ciuoburi ce mi-au transmis durere si ura in cele mai indepartate parti ale corpului. Elibereaza-ma daca iti doresti asta cu adevarat. I-ati blesmetul inapoi si da-mi aripi de inger. Am inceput sa pun o baza in mine si sa gandesc altfel. Tu inca mai crezi ca este aici. Dar numai e. S-a desprins,dar a lasat in urma tot ce a facut parte din ea. Timpul nu va vindeca niciodata ranile in totalitate...uneori le va fae mai mari.Dar vor ramane in amintiri rani si durere,lacrimi si agonie,ura si nepasare.