sa va relatez totul.

.cineva mi-a spus sa scriu aici, ca si cum nimeni n-ar citi niste randuri fara rost.

one hour.

two hours

three hours

...six hours.

.am incercat aproape de miezul noptii sa-mi imaginez fiecare rand pe care aveam sa-l scriu in postul asta, de dimineata si n-am reusit. imi fugea mintea in alta  parte, dar oricum nu la blog.

one night.

two nights.

three night.

....ago.

.ce s-a intamplat defapt cu mine? cred c-am ramas in urma iar si timpul merge fara mine. nu.  asta-i defapt minciuna pe care-o tot arunc aici, si de care incerc sa ma conving.detalii?aaa, da incerc sa-mi fac curaj sa le spun pe toate aici, poate scap de ele. defapt nu scap, defapt doarmerg pe-o scurtatura si nimic mai mult.incepuse asa: ascultam "don't give up" inainte.

.c-o zi inainte.10 ianuarie. aveam motive sa nu ma ridic in pat:frigul de afara, lenea din vacanta, sentimentele ranite, rostul pe care nu-l vedeam. nimeni n-avea nevoie. motanul dormea pe patura din camera mea si-nn rest era liniste. uneori ii asa in fiecare zi. deci as putea sa taci "10 ianuarie" si-as inlocui cu "ceva normal din fiecare zi". cu doua nopti in urma, stateam pe pat, in putietatea camerei si cautam un film la tv. ma gandeal sa-l sun pe Io. sa intreb daca avea programul din ziua aia. n-am facut-o. dar in seara aia  mi-am adus aminte de ceva din copilarie. ceva care ma facea sa plang in aproape fiecare seara cand veneam de la scoala. chestia aia de care mi-e frica si-acum din cauza lui, iar mama o numeste "rusine". eu o numesc frica si neincredere. apoi dupa asta mi-am adus aminte de seara aceea dinainte de ajunul craciunul. de fiecare data cand striga imi aduceam aminte,si reauzeam plansul ala nebun si vorbele. eram singura in camera, dar nu conta prea mult. mi-a spus doar ca asta-i viata si-as fi vrut sa-i spun "n-ar trebui sa fie asa". dar n-am facut-o.am incercat sa trec peste asta, n-am reusit oricum, imi aduc aminte mereu.

.acum doua zile stateam prin camera si vorbeam despre teoria vietii, despre prieteni, despre cum ei au avut dreptate. pff ce prostie sa-i interzici propriului copil sa se vada cu cel mai bun prieteni, cand increderea pentru ei era defapt nula. sa recunosc c-am fost proasta ca n-am acceptat? n-am s-o fac niciodata. apoi am simtit nevoia ca s-ar putea sa rabufnesc in plans daca nu ieseam mai repede din camera, sau din casa. ne dusesem la T. voiam sa-i dam chestia aia dragutza pe care-o numeam cadou de craciun. insa n-am gasit-o acasa. voiam sa discutam, voiam sa vad ce reactie are, voiam sa vad ce mai zice. mi-au fost de ajuns vorbele prin mesaje, pentru ca ea niciodata nu poate sa-mi raspunda la telefon. am ramas dezamagita. de ce? am ramas dezamagita c-am avut incredere intr-un om care mi-a intors spatele imediat spunand ca toata vina ii a mea. n-am acceptat asta. stiam ca-i vina mea dar nu  era doar a mea.

.m-am gandit la asta toata ziua. am dormit bine. sau aproape bine. tinand cont ca la fiecare vis dadeam peste Io. si peste Iu. acolo in momente ciudate, care ma speriau. nu stiu cum mi le imaginasem. erau momente dragutze puse pe stop si inlocuite apoi cu lucruri aiurite. credeam ca-s adevarate si s-au intamplat deja, ma panicasem, ma trezisem brusc si-am realizat ca nu era nimic. o luasem deja pe campii si visam urat.

.revenind la ce spuneam.am refuzat sa ma ridic din pat inainte de ora 12. de ce?preferam sa stau sub patura si sa nu maderanjeze nimeni din ce faceam. nu faceam nimic, doar relatam si incercam sa repar ceva ce multi au reusit sa distruga. si-apoi m-am ridicat si-am mancat bomboane.  genial sa mananci bomboane in fiecare dimineata si sa pretinzi c-ai mancat defapt nu?asta imi aduce aminte sa va spun c-am ascuns caramelele in bolul cu chestii ciudate. poate am sa uit de ele. le-am promis cuiva si mno si-a adus aminte pana si acum. sper sa nu le gaseasca nimeni acolo, desi mi-e frica sa le las in bolul ala. mi-e frica caa or sa dispara cumva.

.ma apucasem sa citesc dintr-o carte, cica. dar n-am facut-o. asteptasem sa se faca ora 16 stiind ca avea sa vina tata si-avea sa plece.insa planurile s-au schimbat. totusi a fost la fel de liniste. ceva normal din zilele astea. am mai vorbit cu C. prin mesaje. mi-e dor de lungile conversatii pe mess din fiecare zi. de cand esti plecat aproape n-am mai deschis deloc messengerul. poate doar putin seara uneori. la filme am refuzat sa ma uit pana nu te intorci ca sa ne uitam impreuna. radem de fiecare data chiar daca este film de groaza/actiune si uneori la drame. si-o sa avem o singura seara dar nu conteaza. ii buna si asa, insa mi-e dor.

.cred ca la un moment dat am incercat sa evit pe cineva de aici din oras, pentru ca-mi era frica. intram e invizibil si ieseam. voiam sa vad daca este online sau daca nu, si uneori porneam conversatii micute. ca aseara, doar ca discutia despre ai mei m-a speriat putin. sau putin mai mult. problema-i ca sunt putin confuzaa si nu stiu atat de multe pe cat as vrea sa fi putut afla pana acum. si-i complicat sa pui intrebari pur si simplu. vrea sa stiu mai multe, vreau sa stiu daca as putea sa am incredere si daca n-ar fi o greseala. si mi-e frica sa pun intrebari mai ciudate, ar fi aiurea pana la urma, nu-i asa? n-o fac. iar alte ori mi-e frica sa nu vorbesc gresit, pentru ca nu-mi place sa fac din astea. si-i okie omul.cred.

.in afara de asta m-am saturat sa stau o zi intreaga in fata pc-ului si sa nu fac nimic. ma inebuneste. ma face sa ma uit pe pereti si-i cam aiurea.uneori is aceleasi ganduri care ma macina, uneori is altele. acum doar stau. ma gandesc ca mai sunt doua zile si incepe scoala. ca iar incep zilele alea cu teme cat mai multe si lectii si timp zero. si tata care tot striga ca iar m-am saturat de tine si ca lui i se pare ca am note mici uneori. da asta ma seaca. si faptul ca nu vorbesc cu ei, as vrea s-o fac. dar nu sa-mi stea pe cap in cat sa ma enerveze in fiecare zi asa cum ar vrea el sa faca. ar face-o din rautate asta-i problema.

.cu Iu. am mai iesit zilele astea. si-a fost amuzant si nebun uneori pe unde am tot colindat. am sa-mi aduc aminte de vacanta asta si multe alte cateva detalii. cred ca m-am calmat. poate m-a ajutat sa arunc totul aici si m-am intins intr-un post foarte mare. realizez asta. sper sa se aseze lucurile. intre timp cred ca las blogul si ma duc sa mananc,sa inchid pc-ul si sa fac altceva. Insa mi-e frica de interpretarile unora legate de ce spun , fac si uneori mi-e frica. poate am avut curajul sa le arunc aici, dar nu stiu daca as avea curajul sa spun totul unora.