Titlu intreg: Poveste despre-o intamplare.
Capitolul 20: ma intorc curand.
M-am gandit ca intr-o zi daca m-as pierde de mine, m-as putea cauta pe-o strada intunecata, in al 15-lea apartament a ultimei cladiri parasite din capat si pline cu oameni nebuni. Am auzit ca aici traiesc oameni nebuni, oameni indecisi, oameni care-i incurca pe ceilalti, si doar oameni care s-au imbatat cu vise.
Ti-am promis ca voi pleca si voi lasa in urma doar o copila cu gandurile imprastiate si cu prea multe intamplari rupte din suflet. Si n-ai crezut. Ai spus ca nu sunt in stare. Mi-ai spus ca ma prostesc. Dar nici n-ai incercat sa ma opresti, sau sa-ti faci timp, ai stat doar si-ai citit randuri in timp ce-ti beai ciocolata calda ca un alt om de nimic.
Am trantit usa in nas amintirilor, ti-am inchis usa tie, voua si-am plecat in speranta ca daca voi incerca sa joc a treia ora, voi avea sanse mai mari sa castig ceva mai de pret. Si totusi au ramas multe. Lucruri pe care nu le inteleg, lucruri care ma dezgusta, lucruri care ma ranesc. Sunt doar lucruri ce mi-au apartinut mie si pe care vreau sa le abandonez dar nu pot. Scoate-le din mine, te rog, poti sa incerci oriceee doar ia-le!
Iesisem in ploaia rece de vara si dadusem peste fiinta asta mica cu blana, si-avea o privire atat de blandaaa, in cat i-am vazut in ochi toata nepasarea cu care o tratasera in ultima vreme. Si m-am gandit c-ar trebui s-o ajut, c-ar trebui sa zic ceva, dar mi-am amintit ca lumea nu ma asculta.
M-am oprit la magazin si-am imprumutat o sticla de vise apoi mi-am propus sa ma fac manga pana voi ajunge undeva. Si m-am gandit ca acel loc avea sa ma astepte sau poate ca nu.
Asa c-am petrecut o noapte in apartamentul 15 si peretii goi ma faceau sa inebunesc, asa c-am trantit sticla si-am spart-o si-am aruncat tot ce-aveam la mine pe geam.
Iar daca nu-ti voi raspunde vreodata, m-am gandit c-ai vrea sa stii c-am parasit apartamentul 15 si m-am dus pe-o strada pustie si lunga. Parcurg kilometrii in pustiu si ma gandesc la lucrurile ce nu ma lasa uneori sa dorm. Incerc sa le pun in ordine si-apoi ma intorc.

Un comentariu:
Emoționant!
E un momonolog care te lasă cu gura căscată, dacă pot spune asta!
Trimiteți un comentariu