joi, 10 ianuarie 2013

10 ianuarie


Ii una din zilele alea in care dupa ziua precedenta n-am vrut sa ma ridic din pat. Prea simplu sa te ascunzi sub patura calda si sa ramai acolo pana la ora 12. Nimeni nu voia sa dea de mine.

M-am gandit de dimineata sa scriu ceva aici, asa cum obisnuiam cu ceva timp in urma.Dar in loc de asta mi-am aruncat un post la nervi, in timp ce-mi stergeam cateva lacrimi

Am vrut sa ma descarc. Am avut o zi proasta si-o continuare. Incepuse de ieri cand m-am luat la vorba cu mama si-am simtit ca tre sa ies din casa, sa ma calmez.
Si-am iesit gandindu-ma ca sentimentele aveau sa dispara cumva. Trebeau sa dispara. Dar tot ce-am facut a fost sa ies, sa mananc jeleuri pe drum, sa ajung in deal, sa aflu ca T. nu era acasa (sa fiu dezamagita ca T. poate nu era acasa), sa-mi pierd manusa si sa ma intorc acasa.
Stiti ce s-a intamplat defapt? Am ramas dezamagita si-asta ma facut mai confuza si m-ai vulnerabila.
De aia am refuzat sa ma ridic in pat inainte de ora 12. Si cand am facut-o mi-am imaginat ca cineva ar putea sa ma imbratiseze. Dar nu s-a intamplat. Avusesem vreo trei vise ciudate in care aparuse Io. de nu stiu cate ori si ma trezisem cu gandul daca fusese ceva de care imi  aminteam, daca fusese real, si apoi am respirat usurata ca nu fusese.
Si stiti c-area ai fost problema? Ieri ma inebuneau cateva amintiri, ceva din trecut ce-a facut o rana adanca si-a lasat-o nevindecata. Poate asta-i problema tuturor lucrurilor.
A fost liniste astazi, in cat inebuneam. Si ma invarteam pur si simplu, in cat imi doream sa ma asez pe covor sa plang si sa scot din mine tot ce ma inebunea, iar cineva sa ma fi ascultat.
Problema-i de fapt ca mi-e frica. Mi-e frica sa vorbesc, mi-e frica sa ma atasez de altcineva mai mult, mi-e frica sa-i dau voie lui Io. sa intre in viata mea, mi-e frica ca s-ar putea sa interpreteze...mi-e frica ca unii sa nu zica vreo ceva, mi-e frica de mine. Mi-e fricaaa sa arat cum ma simt defapt...mi-e frica sa dau detalii.
Am stat cu Iu. in ultima vreme si ma bucur, au fost niste zile nebune petrecute impreuna. T. zicea ca numai are nevoie de mine, deci poate m-am convins de cateva lucruri. De C. mi-e dor. Mi-e dor de tine de cand esti plecat si abia astept sa te intorci, imi lipsesti.
Cu Io. ma joc seara si radem, cu intrebari rele, dar ma enerveaza frigul si statul in spatele calculatorului. Nu vreau sa ies, doar vreau sa fac altceva. 

Si ieri imi doream sa fug oriunde as putea vedea cu ochii. Oriunde m-as duce si-as sta in pustietatea frigului. Acum poate e mai okie, sau poate nu e. 
Mi-e frica de la un timp sa scriu pana si aici mai multe detalii...

5 comentarii:

Suflet de copil spunea...

Deci...

1. Te inteleg, eu de duminica nu am mai vrut sa ies din casa caci sunt fara chef si am trecut peste o despartire ca sa spun asa. Nici pofta de mancare numai am.

2. Sfatul meu este sa te descarci, sa scrii tot ce simti, si sa lasi lacrimile sa curga, sa scoti tot ce-i rau din tine,toate aceste sentimente. Sa nu te intereseza daca va citi x sau y. Elibereaza-te !!!

Bafta !

Lotus spunea...

Stii ceva ?! Ia-ti inima in dinti si fa toate lucrurile pe care ti-e frica sa le faci. Adica pana la urma nu o sa moara nimeni din cauza asta . Si stii ceva , dovedeste-ti tie ca poti,chiar daca ceva nu iese bine macar o sa fii mandra ca ai incercat.Deci.. pur si simplu ia-ti o doza de nebunie si fa la naiba toate alea ! :|

Łάω♥ spunea...

si daca risc si pierd totul apoi? ..

Lotus spunea...

Nu se poate sa pierzi totul.Trebuie sa fie cineva acolo care sa ramana indiferent de situatie.

Łάω♥ spunea...

stiu ii persoana aia pe care-o iubesc si pe care vreau s-o pun intr-o cutie si s-o tarai pana la mine. :x :))