Am vazut pe strada oameni goi. Nu ma refer la oameni c-areau uitat sa se imbrace si-au plecat grabiti din casa, la prima ora a diminetii. Ci oameni cu adevar goi. Si erau asa de multi, si erau asa de grabiti si nimeni nu voia sa se opreasca sa-mi spuna ce simte. Cu totii aveau goluri pe care le ascundeau, stiu asta.
...vedeam oameni goi, ce-alergau la servici c-o privire serioasa, chiar daca nimic nu-i motiva.
...vedeam oameni goi, ce plimbau orasul dintr-un capat in altul, cautand ceva anume.
...vedeam oameni goi, grabiti de timp, infrigurati de ger care doar alergau.
Si vedea oameni goi, ce-mi aduceau aminte de mine. De faptul ca eram si eu printre toti ceilalti, singura intr-un trup gol. De ce? pentru c-am lasat prea multi sa patrunda acolo unde trupul meu era candva plin cu ganduri inocente si marunte. le aveam pe astea.
Ma gandeam ca sunt doar seri care astept sa treaca, si stari care sper sa plece curand.Inpusera de acu doua nopti, cand mi-am pierdut somnul numarand fulgii care se asezau agale pe veranda geamului si nu faceau niciun zgomot.Si ieri cand m-au prins gandurile, iar astazi vorbele.
Ii simplu dac-ai vrea sa dai de mine,dar am inteles ca nu-i nevoie. Am ramas nedumerita si speriata, in multimea cu oameni goi. M-am ascuns acolo, si-am pastrat in suflet amintirile si vorbele, cicatricile si golul pe caare l-au lasat in urma asa de multi oameni, care n-au stiu ca de fiecare data rup o bucata din mine si nu va mai ramane nimic.
exista: oameni goi cu ganduri si oameni prea plini cu mandrie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu