Era aproape miezul noptii, cand m-am trezit pe marginea strazi. Iar la inceput nu realizasem gravitatea situatiei, in momentul in care parasisem patul cald din camera intunecata si ma avaenturasem in pustiu pentru cateva momente de inconstienta. Si nu ma vazuse nimeni.Si nimeni nu-mi observase lipsa o noapte intreaga, petrecuta pe aripile unui visator nebun.
Facusem cativa pasi spre nord si-apoi m-asezasem incet pe trotuarul rece, acoperit cu ultimii fulgi de nea cazuti de noaptea trecuta. Aveau sa-i iau cu mine inapoi, pe hainele subtiri ce atarnau agale pe mine, ca in fiecare noapte petrecuta in ganduri si c-un zambet bland in privire. Doar priveam pustiul si-mi reproduceam in intuneric momente din ziua care se incheiase.
Incepusem intr-un mod prostesc si putin aiurea. Arsesem de dimineata felia de paine pe care trebuia s-o mananc, si o adusesem in ultimu hal in cat am refuzat sa mai iau altceva. Incercam sa dau un telefon, dar parea ca nimeni nu dadea de mine. Si-atunci am arunact pe mine haine si-am iesit in frigul nebun al diminetii cautand ceva anume. Dar defapt nu cautam, ci doar umblam prin aceleasi locuri ca in fiecare zi doar gandindu-ma la lucruri mai vechi.
Ma gandeam ca totul avea sa fie normal, ca nimic n-avea sa se intample, c-avea sa fie o zi ca oricare alta si doar atat. V-as spune totusi sa nu subestimati imaginatia unul visator nebun, si sa-i raspundeti la intrebarile ciudate pe care vi le adreseaza.
Si daca o sa apara vreodata la usa voastra, ii doar un semn de pace si de bucurie, nebunie si cateva sentimente speciale. Iar faptul ca raspunsurile n-au venit, n-a reusit nimeni sa ma opreasca, si nici macar frigul si nici macar indoielile si nervii sau vorbele. Am cutreierat strazi, am intrebat din oameni in oameni pe la case, am trecut de indicatoare si-am ajuns pana la urma.
Terminasem vrand sa spun ca eram fericita si zambeam, sperand ca mesajul meu ajunsese pana la urma acolo unde ar fi trebuit si caa n-aveam sa uit ziua asta niciodata, alte intamplari abatandu-se spre seara asupra mea. Si toate se rezolva? Si toate-s lucruri de nedescifrat in mintea unul visator nebun.
Stateam pe strada si luam fiecare clipa si radeam,si-adunam ganduri si impresii si zambete. Si-am plecat la rasarit spre est. Ma intorceam pe amintirea zilei precedente si-o intipaream in jurnalul zilelelor nebune. Intre timp imi imaginam pasii inapoi spre casa, sub patura calda si alinarea motanului , acolo unde somnul ma furase intr-o calatorie nebuna spre alte nebunii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu