Nu am mai scris de multa vreme pe aici. Observ ca-i destul de liniste; probabil nu s-au schimbat atat de multe de cand am parasit blogul. Sper ca nu ati simtit lipsa aberatiilor mele. Voi cum o duceti? Sunteti fericiti, va bucurati de vara? Ati trecut examenele, bac-ul in special?
Vine o zi de vara cand nu vrei sa te ridici din pat si vrei sa dormi mai mult;cand nu ai pofta de mancare; cand iti dai seama ca pentru unii esti doar sarea si piperul de pe mancare, de care in una din zile s-ar putea lipsi atat de usor; cand internetul tau nu merge; cand muzicaa n-are niciun sens; cand astepti un serial aproape 12 ore; cand vrei sa te ascunzi dee lume; cand stomacul tau protesteaza impotriva ta; cand te gandesti la faptul ca ai putea fi in alt oras astazi, la alt liceu, la alt profil, c-un viitor la o facultate dorita,cu posibilitati la traininguri, voluntariat,tabere, un loc dragutz in care sa te aganajezi;
Un moment in care iti dai seama ca ai nevoie de vorbesti, sa iesi, sa urli, sa fii inteles, sa ai un punct de vedere, sa nu fii luat in ras de altii, sa nu mai fii tratata cu indiferenta uneori, sau egoismt,sa urli, sa te gandesti, sa plangi si sa arunci cu ceva, sa spui ceva urat si apoi sa-ti ceri scuze. Un moment in care sa fii tu.
Un minut in care vezi prostia si egoismul unora de langa mine, fata de niste vietati mici si nesemnificative; vezi cat de aiurea sunt unele lucruri; ca nu poti schimba si incerci sa-i ajuti; incerci si apoi ei isi bat joc cu desavarsire; le place; probabil eu-o placere in aceasta actiune pe care ei o fac si n-o inteleg deloc.
Si seara realizezi ca nu-i doar o zi, ca starea ta se prelungeste pe cateva zile; si nimeni nu vede; ei sunt prea ocupati ca sa-ti inteleaga motivele pentru cate esti suparat,ingandurat, plecat cu pluta, aruncat cu parasuta si total dezoerientat.
Dispari doua zile si astepti sa sune telefonul,sa-ti lase un mesaj pe messenger,facebook si nimic; si in continuare te gandesti caa poate ii intereseaza daca mai traiesti;daca nu te-a calcat masina; daca nu te-au furat hotii; daca esti fericita; daca mai esti acolo;daca ti-e dor de casaa; cred ca si un simplu telefon ar fi contat in trei zile afurisite si pline de nori.
Azi n-a plouat; si probabil nici maine nu va ploua; iar postul asta are in el toti nervii pe care i-am acumulat de sambata noapte si pana astazi; si in continuare ma gandesc; si probabil la un moment dat ai facut cea mai mare prostie din viata ta, si habar nu ai cum s-o repari; si te gandesti ca fara randurile astea, oricum viata ta va merge la fel. si totusi tu inca nu stii cum sa pui lucrurile cap la cap, si sa ti le scoti din cap.
Mi-as lua hanoracul pe mine, as deschide geamul, m-as aseza pe marginea soselei si-as astepta ploaia sa cada pestee mine; as astepta pe cineva sa se aseze langa mine si sa-mi asculte linistea si vorbele ; stiu, ma plang de multe lucruri si n-ar trebui;poate;
Mi-ar placea sa lipsesc o zi, doua trei, o luna si unii sa se ingrijoreze; dar nu pentru ca ar trebui sa se ingrijoreze, ca asa spune protocolu vietii, ci pentru ca asa simt; ca-mi dea o imbratisare calda si sa ma convingaa sa ma intorc.
Nu stiu de ce am scris, pentru ca in urma cu cateva luni mi-am spus ca nu are rost; si probabil asa este; si poate ca n-am lasat totul aici; nu conteaza, vor disparea curand .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu