n-as putea sa va explic de ce gasesc interesanta aceasta poza. imi place. prin simplul fapt ca-mi aduce aminte de cineva, imi place, o ador, i-am dat reblog pe tumblr si probabil i-as fi dat reblog la infinit. si totusi mi-a luat ceva mai mult sa o aleg si apoi sa ma decid sa scriu.
da, eram hotarata sa scriu. nu cum as fi vrut eu sa scriu, si nici cum scriam inainte. ci pur si simplu scriu, pentru mine, pentru cei care citesc acest post si n-au legatura cu viata mea, si nu-i intereseaza ce se afla printre aceste randuri. nu scriu despre minunata stire de azi cu maidanezi(ji) sau cum o fi, nu scriu ca sa dau share pe facebook si toti colegii sau cei din lista de facebook sa vada si sa incepe sa comenteze aiurea. Scriu pentru ca s-a terminat vara.
n-am mai trecut pe aici de acum vreo 7 luni sau 6, posibil sa gresesc aproximarea la ora asta. ma gandeam la ce-am facut vara asta, la felul cum a trecut timpul, la tot felul de aberatii pe care nu vreti sa le auziti, sau intelegeti.
am iesit. am pierdut zile la soareee. am facut plimbari. am mers la mare, si m-am ales c-o frumoasaaa raceala. am calatorit cu 2 persoane care nici nu ma bagau in seama. am fost piscata de-un tantar enorm si ma durea spatele ca naiba. am alergat dupa cadouri (si totusi intr-un fel sunt dezamagita de ele, pentru ca eram in stare de ceva mai bun si mai frumos), am fost la bunici, am inceput sa ma impac cu ideea ca A. s-a maritat si n-o s-o mai vad vreodata, m-am holbat la pozaa cu Ilo. de pe birou si m-am gandit ce s-a intamplat cu nebunele alea douaa, si apoi m-am intrebat ce s-a intamplat cu T. si apoi m-am intrebat unde s-au tot dus oamenii care au venit si-au vrut sa plece sub pretextul unor minciuni pe care le frecventeaza si acum? probabil si-au vazut de viata lor. eu am uitat,desi inca imi pasa de multe. am poza inca pe birou si ma holbez uneori. m-am uitat la ploaiee sii-am dansat de nebunaa. am pierdut zile uitandu-ma pe pereti sau obosindu-mi creierul in fata laptop-ului.
si totusi mi-am dat seama de-un singur lucru : m-am schimbat. ( dadadadadadadadaa, stiuu e o prostie, nu-i adevarat, vorbesc aiurea, sunt la fel ). dar eu simt ca m-am schimbat. nu doar pentru ca ii vad pe multi din jurul meu intr-un mod diferit, ci din multe alte motive pe care probabil nu le-ati intelege. si mi-am dat seama de asta in momentul in care am inceput sa realizez ca intamplarilee sunt din ce in ce mai reale, si ca realitatea doareee ca naibaa la un moment dat.
am vazut asta, in momentul in care multi inca ma cred un copil prost, inca isi imagineaza ca mintea mea e prea inceata si inca poate fi pacalita. problema-i ca toate astea n-or sa se schimbe, in ciuda faptului ca eu m-am mai trezit la realitate. si faptul ca ei continua ma inebuneste destul de tare.
as vrea sa vi le povestesc pe toate, dar probabil nu mi-ar ajunge doua saptamani sa vi le explic, si sa va fac sa fiti de acord cu mine in tot ce spun, pentru caa realitatea pe care o vad acum, e mai ciudata, mai complicata, mai incurcata, mai aiurea, mai mincinoasa, mai artagoasa, mai aiureaa decat multe altele.
si nu includ. Aici prietenii,momentele frumoase, zilele obisnuite, si altele de genul asta. ci vorbele , comportamentul, viata, intelesurilee si strigatele, care ma fac sa-mi pierd noptile gandindu-maa la tot felul.
pe de alta parte, in vara asta, m-am distrat cu Bi. Io. si Ius. in mii de feluri ciudate sii placutee, si tot mai aiuritee. Am facut clatite, am iesit la picnic, am dat parcy-uri si-am dansat in ploaie.
in rest cred ca este vorba si de C. Cred ca vara asta n-am vorbit nici macar un sfert din cat vorbeam inainte, si totusi ne-am spus buna, ce faci..si altele de ale noastre si tot nu vorbeam atat de deschis cum o faceam. uneori ma gandesc la ce miai zis " mi se pare mie sau nu ne spunem decat 3 vorbe pe conversatie" si ma gandesc sa nu fim pe una din stancile aleaa care s-au rostogolit aproape de prapastie si mai are putin si va cadea. si sincer mi-e dor. si tot am incercat sa te caut.si totusi e vorba poate si de timpul fiecaruia. mi-e dor. si nu stiu daca ti-as putea explica, de ce ma simteam aiurea atunci cand mi-ai zis ca te-ai mutat pe alta reteaaa(desi nu ar fi fost corect din partea mea, pentru ca era viata ta, si alegereaa ta pana la urma), dar am inceput sa plang la gandul caa ale noastre conversatii o sa se duca de rapa pana la urmaaaa. imi pare rau ca n-am avut ocaziaa sa ne vedem curand, poate totusi vom reusi intr-un viitor apropiat. visul asta probabil o sa fie acolo mereu, desi n-am mai visat de cateva luni in coacee si totul incepe sa se ascunde in spatee.
si-as mai scrie inca 200 de randuri despree asta, dar n-as reusi sa le explic. stiu ca tot ce e scris mai sus, stiti destul de bine, n-ar fi cevaa nou, dar mintea meaa abia acum a indraznit sa scriee ceva aici.
momentul ala cand imi dau seama c-ar trebui sa-mi misc nasul inapoi printre randurile cartii mele?yup, chiar acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu