s-am zis ca-i ultima data cand sa mai indur..
ultima noapte pierduta cu ochii in tavan si inlacrimati.
am promis ca n-am sa mai arat oamenilor ce simt si-am sa ma ascult. dar am gresit.
Simteam singuratatea ce invaluise scaunul de langa mine, atunci ca ea s-a asezat acolo.
n'ati intelege de ce linistea ma rupea usor in doua iar comentariile ma faceau sa-mi doresc sa-mi bat joc de cineva.
eu nu sunt asa. eu nu ranesc oamenii,prietenii. dar in ultima perioada am inercat s-o fac, s-o vad suferind in ultimul hal pana ar ceda.
totusi am cedat eu, si de fiecare data ma ridic si incerc mai mult,desi pierd o parte din mine.
o parte care nu poate s-o oveasca asa cum face ea.
copila asta naiva sufera.
si pierde minute scriind aici, desi plange si-i obosita.
iar maine o asteapta destule lucruri.
vreau sa vina ziua in care sa ma asez pe podea si nu astept pe nimeni sa-mi alunge durerea.
ziua in care am sa ma pierd in mine si.am sa refuz sa merg la scoala, pe motiv ca snt bolnava.
am mai trecut prin asta. acum un an.
Si rana se adanceste.
medicamentele nu ma ajuta.
Viata imi da palme, iar eu nu stiu ce replica sa-i dau.
mi.am dat seama ca totul a devenit un joc.
Un joc in care competitia,invidia,dorinta si scopul sunt cuvintele cheie.
am descoperit in oameni dorinta sa transforme o prietenie, intr-o competitie in care ultimul pierde tot ce are.
persoana care se asezase pe scaun pretinde ca ma cunoaste.
defapt greseste.
persoana care ma ignora toata ziua, pretinde ca are uneori nevoie de mine.
defapt doar pretinde.
prsoana asta ma loveste in continu.
iar eu nu pot.
persoana asta era candva T. Pe care o iubeam.
Si-acum am mai ramas eu, fara ganduri, singura, intr.o banca pustie de pe randul din mijloc.
persoana care nu-si explica de ce viata-i doar o zi in care speri ca oamenii vor schimba ceva.
si totusi ei sunt constienti, dar nu fac nimic sa indrepte lucrurile.
Iar astazi poate-i o alta zi in care ma pierd cate putin si-ncep sa inebunesc.
Mi-am pierdut dorinta de-a face pasi..
Mi-am pierdut nopti...
Mi-am pierdut concentrarea..
Si poate m.am pierdut pe mine undeva in univers,unde lumea nuare nevoie de mine.
As pleca si totusi as vrea sa raman inghetata in timp.
marți, 19 februarie 2013
Ganduri din nopti nedormite.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Gandurile in noapte sunt ganduri fara apel...De ce iubim intotdeauna ceea ce ne lipseste?
Trimiteți un comentariu