vreau sa plec.
trebuie sa ma ascund intr-o zi.
ma doare. ma doare mai mult decat cred unii.
ii asa de simplu sa te uiti la un om.
dar ii asa de greu sa-l intelegi prin ce trece cu adevarat.
ii una din zilele de vineri, in care m-as ascunde sub patura calduroasa si-as plange. nu vreau sa vorbesc cu nimeni, oricum nu conteaza cum ma simt. ma doare in cat as vrea sa urlu si-as vrea sa arunc cu lucruri in toate partile, pana m-as calma. si totusi nici atunci poate ca n-ar trece. sa stiti ca ii foarte simplu sa faci pe cineva sa se simta "ca ultimul prost de pe lume, care conteaza" . ii asa de simplu draga mea " eu cea care pretind ca-ti sunt cea mai buna prietena" sa observ cum te prefaci in fiecare zi. cum te lasi manipulata de oamenii din jurul tau si cum te doare in cot de prietenia noastra.
asa este. profesoara de religie avea dreptate cand ne spusese marti, aveti grija pe cine va luati drept prieteni, s-ar putea intr-o zi sa va spuna la revedere pentru ca voua va pasa si pe ei nu-i intereseaza decat de propria lor persoana.
draga mea prietena multumesc pentru lucrurile pe care le-am facut impreuna, precum si pe lucrurile pe care le faci singura. multumesc ca te prefaci. multumesc ca ma acuzi ca nu-mi pasa de tine. multumesc ca te doare in cot de mine. multumesc ca imi doresti raul, si razi (chiar nu era nevoie, pentru ca niciodata n-am ras de raul tau). multumesc c-ai fost aici iar eu am sa plec. promit ca de data asta nu ma voi intoarce pentru tine. multumesc draga prietena c-ai fost la fel ca toti ceilalti, un prieten cu masca care si-a batut joc de sentimentele unui om sincer, care n-a vrut niciodata sa te raneasca.
am dat-o in bara. matematica nu-mi mai iese si ma ingrijoreaza. m-am izolat singura de propria persoana. si-am incercat sa trec peste asta. dar azi am dat-o in bara la engleza si nu le-am spus, pentru ca mi-a fost frica. mereu ii asa, mereu stiu ca ma vor judeca. si totusi ma gandesc ca astazi ar fi fost mai bine daca ramaneam in pat si pretindeam ca sunt bolnava decat sa ma duc la scoala si sa ma simt mai rau.nu era nevoie sa shutul asta.
ii totusi una din vinerile pe care le-as pierde in pat plangand si ascultand ploaia ce nu se mai opreste de cateva ore. se uitau ciudat la mine, cu totii aveau ochii atintiti si nimanui nu-i pasa ca stateam singura intr-un colt. de parca as fi fost singura in situatia aceea.venise doar D. sa vorbeasca cu mine. venise si statea acololanga mine si vorbea, si incerca sa ma faca sa ma simt bine dar nu-i reusea atat de bine. dar totusi ea venise, fata de altii ca plecau ca si cum as fi o idioata.
la chimie deja numai judecam deloc.profa se uita la mine, eu aveam privirea trista. R. spunea chestii gen "lasa sa nu stii tu, ca te gandesti la prostii".
ma simt rau. venisem singura spre casa, si totul era atat de pustiu. m-as fi dus departe, undeva sa nu stie nimeni, sa nu ma gaseasca. sa nu ma vada, sa nu ma judece, undeva intr-un loc acolo unde cineva s-ar aseza langa mine si m-ar lua in brate sa-mi spuna c-a fost un moment prost si doar atat, c-a fost un vis urat.
si-am pierdut un prieten de nimic. ce frumos suna, imi vine sa rad cand citesc asta. okie, reformulez, am aruncat la gunoi un prieten de care numai aveam nevoie. nu sunt genul care sa faca prostii, sa-si bata jos si care sa doreasca raul, si sa nu-i pese.
"si cei care realizeaza prea tarziu ce s-a intamplat, nu vor mai conta niciodata"
ps: "vreau sa ma ascund sub patura groasa impreuna cu motanu si sa plang.dar sa nu auda nimeni, sa nu simta nimeni ca dincolo de ochii tristi si plini de lacrimi, am o rana ce sangereaza in continuu si care ma face sa urlu"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu