Astazi am luat interviu,unu om din autobuz.Unui calator care s-a oprit in lume si n-a mai evoluat; a coborat in statia gresita si-acum este confuz! Iata ce ne-am putut spune,intr-un moment de liniste.
*Ploaua!
Am ridicat privirea spre geam si-am vazut picaturile mari lovindu-se brutal de duritatea geamului. Acolo omu acesta privea in gol;
*Si?
*Iti mai aduci aminte momentul in care ai vrut sa iesi in ploaie?
*De ce intrebi asta?
*Pentru ca ploaia nu-ti spala gandurile si nici durerea. In ploaie gasesc libertatea in dansul picaturilor ce se lovesc de corpul meu, intr-un mod inexplicabil.
*Exista raspuns.
*Nu vreau teorii de fizica.
N-a mai spus nimic. M-a luat de mana si-am coborat din autobuz in mijlocul pustietatii.
*Poti gasi totul in nimic?
*Nu stiu.De ce in mijocul pustietatii?
*Aici e liniste, aici e nimic.Aici nu dezamagescpe nimeni, aici nu cere lumea ceva de la tine,aici simt golul din ganduri si suflet.
*Te simti bine?
*Nu.
*Atunci?
*Nu intelegi!
*Explica-mi te rog. Cum a fost ziua de azi?
*A trecut repede, am dezamagit doi oameni,am creat impresii,am ras si-am stat in suspand. Apoi mi-am dat seama ca zilele ne fac sa mergem dupa regulile lor. Nu-i corect.
*Nu putem face nimic.
*In mijlocul nimicului nimeni nu influenteaza asta.
*Incep sa numai inteleg.
*Eu calatoresc in zile cu scopul de-a ma distra,dea face lucruri no, de-a face ceva cat mai bine cu putinta, sa stiu ca luma apreciaza. Si nu mint, nu judec, nu ma gandesc cu rau la oameni. Si asta-i problema. Lumea nu-i corecta.
In cateva minute, am zarit o lacrima pe chipul sau.
*Ce s-a intamplat?
*Vreau sa rad nebuneste.Vreau sa iau urmatorul autobuz si sa calatoresc, sa mai gasesc raspunsuri aiurite. Nu intelegi,nu?
*Nu.
*Daca simti un gol in suflet, inseamna ca otrava vinei se raspandeste repede in corpul tau. Inseamna ca pierzi controlul pe ce inseamna realitate,si deja tinzi spre nebunie.
Si apoi n-a mai zis nimic. S-a ridicat de pe sosea si-a inceput sa mearga pe mijlocul drumului. Am intrebat unde se duce; mi-a spus c-a aberat prea mult in acest interviu si ca defapt avea ceva de facut. Mi-a expicat ca doreste a gaseasca picatura aia de nebunie, care-i va aduce gandirea pe unda de plutire a realitatii. Se simtea ca un om neputincios,confuz,un om care nu vrea sa dezamageasca lumea dar fara sa vrea o face; simtea ca golul se micsorase si durea mai tare; nu era un om trist si nici vesel;era la limita si-a disparut pe strada cand nimeni nu-i daduse seama. N-a povestit mai mult; zicea ca unele lucruri sunt greu de spus;
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu