astazi este la fel ca alta data.
am adormit la ora patru, in ciuda faptului ca stateam singura in camera, stateam singura in intuneric si ma gandeam aiurea la atatea lucruri. dar in tot acest timp a fost doar vina mea, pentru ca tot ce am facut a fost sa ma gandesc la ceilalti, la lucrurile pe care le fac, la felul lor de a fi, apoi l-am comparat cu mine. acolo, in locul pe care il numesc casa printre prieteni nu am aproape pe nimeni, acolo totul este pustiu si parasit. ganduri ce imi aluneca prin cap in nestire, oameni care nici nu vad cat a mai ramas din fiinta asta dincolo de masca asta nenorocita. din nou punct, in loc de virgula. mi-e dor, stiind ca daca voi ajunge acasa el ma va intampina bucuros si va rade impreuna cu mine.
Un comentariu:
Eu cred că e de bine dacă cineva te așteaptă acasă cu brațele deschise, dar în același timp e fain să ai pe cineva care vede în sufletul tău fără cuvinte.
Trimiteți un comentariu