Eu cea de ieri care era imprimata in fotografii.
Eu cea de ieri care observase ca in ultima luna, lucrurile se schimbasera radical.
Ea cea veche n-a mai dat niciun semn de viata dupa ultima cerere prosteasca; nici nu ma asteptam sa o faca. Presupun ca viata ei acum este mai fericita scapand de mine, fara sa arunce vreo privire in urma sa mai zica. Dar toate astea au trecut, si de fiecare data cand ma intorc pe strada sama uit in urma, sau sa-mi aduc aminte rad ca sa nu arat ca in adancul sufletului a mai ramas o urma.
-Cu ea n-ai facut niciodata asta!imi zise cand am intrat pe usa in graba si m-am trantit la calculator.
Si-a spus un adevar, ea cea veche nu facuse asa ceva niciodata, preferase pe altcineva in locul ei, iar eu preferam sa scap de compania ei cat mai repede din cauza unor probleme aiurite care mai venisera pe moment. Ea cea veche a murit acum trei luni de zile, cand ruptura s-a facut radical. Mai am poza inca pe birou si ma uit uneori la ea,facuta acum doi ani intr-o excursie. Ea cea veche n-a existat niciodata. Punct.
Ea cea noua si-a pierdut vremea doua zile intregi cu mine, s-asteptat sa ma intorc cat mai repede acasa pentru a ne vedea. Ieri incepusem sa-mi petrec vremea cu ea, 5 ore de mers prin tot orasul, o inghetata si niste nervi amuzanti pe un chelner, o tarfa la masa de langa noi care fuma in salonul pentru nefumatori, o plimbare pana la spital din cauza unor probleme, casa, cinema unde era inchis si ne-a prins doamna in zbor, teatru, parc, gradina si palaria mea,granita si apoi casa. Astazi liceu, pizza, un drum lung prin oras si trei filme, cu suc si matzu langa noi, rasete si nebunii. Insa ea cea noua este altfel, adevaru-i ca ne completam reciproc. Dar ii este frica, de ceea ce zic, de ceea ce fac, de ceea ce as putea sa fac. Mi-a refuzat doua invitatii, ultima numai are niciun rost. Ea cea noua este prietena minunata, care insa fata de gandurile mele, prezinta o tacere acuta. N-am mai bagat de seama, le pastrez pentru mine, ea cea noua ma completeaza si ma face sa-mi doresc pe cineva langa mine nebuneste, ma face sa-mi pierd zilele cu ea si cei 4 ani din viitor.
Eu cea de acu, de ieri, de maine s-a pierdut astazi pentru putin in cateva ganduri.Noaptea trecuta imi fusese rau cu adevarat, ma duruse capul si am inchis rapid calculatorul. Incercasem sa adorm, insa pe la ora 1 am simtit ca inebunesc si mi-am aruncat pe fata o compresa rece cu putina gheata. Am vrut sa dorm din nou, dar fara succes. Ma gandeam aiurea, corpul imi ardea, capul bubuia iar acolo nu era nimeni. Ieri noapte mi-am dat seama ca m-am inchis in mine, ca am redevenit eu cea de maine asa cum fusesem cu cateva zile in urma. N-am trezit-o sa-i spun ca imi este groaznic de rau, desi ar fi stiut imediat ce sa-mi faca, n-aveam cui sa-i dau mesaj noaptea trecuta. M-am trezit la 6 dimineata c-o durere mai groaznica decat cea de noaptea trecuta, asa ca am lasat asta sa treaca. Astazi mi-am dat seama ca incearca sa ma evite si mi-am dat seama ca nu obtinusem niciun echilibru. La fel ca ea cea noua, mi-a dat impresia ca ii este frica. La fel ca lor, mi-am dat seama ca ea despre care vorbeam cu cateva zile in urma, gandeste la fel. Aveam alte pareri despre ea, dar tot ce B si A. vad in mine, este pur si simplu un copil care se prosteste. Vorbele ei m-au ranit, mi-au dat impresia ca vorbele pe care el mi le spuse intr-o zi, sunt adevarate. Eu cea de acu, de ieri, de maine vrea sa viseze ca va obtine imposibilul, desi toate visele pe care si le croise pentru aceasta vara, au murit fara s-o anunte, si-a ramas pe ganduri. Pe ganduri spre soare, spre alti oameni, spre oamni vechi, spre aceeasi oameni care o cunosc, unii care mai vorbesc, altii care tac, unii care deja au uitat.
Eu cea de acu, de ieri, de maine este inca aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu