replay.

Strada era goala, in ciuda faptului ca era aproape 10 jumatate si luminile impanzeau locul.

Nu se auzeau zgomote, nu se auzeau rasete, ci doar stropii de ploaie care se loveau de pamant.

Nu stiu de ce am plecat, nu gasesc o explicatie plauzibila. Poate am asteptat sa vad daca cineva ma cauta.

Aruncasem telefonul sunand pe pat, fara sa ma obosesc sa vad cine era si-am deschis usa, apoi am iesit.

M-am asezat pe cimentul cald, acolo unde nu ma vedea nimeni si-am numarat stelele si m-am gandit.

Analizam fiecare moment pe replay:

1.Mesajul de dimineata, n-a mai primit nici un raspuns. N-au avut interes, nu le-a pasat, asa ca dupa ce mi-a raspuns la apel, i-am inchis imediat. Ii deranjasem, isi pierdusera cateva clipe cu mine din timpul lor pretios.

2.Am sunat-o pe ea cea noua si mi-a zis ca n-o pot rapid azi, la fel ca ieri, la fel ca maine. Stiu motivul, aici toata lumea are motive creative pentru a ma refuza si a ma lasa balta. Aveam un plan impreuna.

3.Vorbisem cateva minute si-apoi a plecat, numai stiu nimic. Capitol neincheiat.

4.Micutul meu plan pe care am incercat sa-l fac singura, nu mi-a reusit. M-am enervat, am luat cele 34 de foi  si le-am aruncat la gunoi destul de rapid.

5.Telefonul de la 2, la 5 am plecat. Am pus o lumanare si-am urat condoleante. L-am strans in brate si i-am simtit durerea lui, vazand-o asa. Ma voi intoarse.

6.S-a umblu paharul.

Mi-am dat seama ca vara asta s-a incheiat si n-am realizat nimic. Ca planurile au murit pe rand.

Au trecut 45 de minute si ploaia se oprise. Nimeni nu stia unde sunt, nimeni nu stiam la ce ma gandeam.

M-am intors in apartament si-am deschis laptop-ul ca in fiecare noapte, bantui aiurea.

Ps:Acum sunt din nou 6, le este frica ca s-ar putea sa nu le iau. Stau langa mine sa se asigure.