Frica din ochii ei putea sa descrie fiecare sentiment din sufletul sau.Zambetul parea fals. Stia prea bine asta.
Nu se schimbase nimic de la ultima vizita.Statea in aceeasi camera,pe aceeasi strada pustie,pierduta in aceleasi ganduri fara ca nimeni sa stie. La fel ca in fiecare noapte, aruncase o privire la toate intamplarile de peste zi, dandu-si seama ca nu se intamplase nimic. Si totusi adormise cu gandul ca maine va fi altfel,ca maine cineva avea sa o vada si sa o intrebe ce a visat, ca sa le spuna tuturor ca viseaza cu ochii deschisi in timp ce se pierde in intunericul dens al camerei. Dar asta nu s-a intamplat niciodata, fusese doar o simpla dorinta.
-Spune-mi daca am pierdut controlul, spune-mi daca exista un motiv pentru care ma simt asa.
Si n-am stiut cum sa-mi raspund la aceasta intrebare.M-am asezat din nou pe iarba, cu aceeasi melodie in castile de la telefon, si mi-am promis ca totul va fi mai bine de maine. Am inceput sa cred ca totul este trecator, ca va fi si timpul meu, ca va fi o perioada in care o sa-mi doresc libertate si nu o voi mai aveam. Priveam cu ochii aproape inchisi, persoana aia care isi ridica privirea din oglinda spre mine si-mi zambea. Pentru cateva secunde mi-am imaginat ca eram eu, cu parul zburlit, cu pijamale care stateau aiurea pe mine, si acelasi zambet care nu lasa pe nimeni sa vada dincolo de el. Dimineata mi-am dat seama, ca zilele astea mi-am privit viata printre niste ochi tristi, fara sa-mi dau seama ce s-a intamplat cu adevarat.
Mi-am dat seama ca ma minteam pe mine insami, cand spuneam ca totul este la fel, iar plictiseala este de vina.S-atunci am stiut, ca pentru un moment, am luat-o razna fara sa-mi dau seama. S-am dormit o noapte in ploaie fara sa ma vada cineva, am lasat ploaia sa indeparteze toate durerea din sufletul meu, toata nebunia din mintea mea seaca. N-am vrut sa-i sperii pe cei care tineau cu adevarat la mine, dar mi-am speriat propria persoana. Maine voi incepe sa rad, poate ca totusi imi este dor de casa.Maine voi redeveni eu, cu acelasi zambet adevarat care transmite bucurie. Adevaratul meu zambet nevinovat,la aproape 15 ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu