i don't know if i'm really myself.

V-as scrie cateva vorbe despre tot ce s-a intamplat in ultimele zile. V-as spune ca azi am cazut din nou, m-am lovit de podea in mintea mea goala, si-am inceput sa plang, fara motiv. Necrezandu-ma in stare, negand vorbe despre mine, ascultand vorbe si jucandu-ma.

Ceasca de ceai din fiecare dimineata, mi-a incalzit ziua si raceala vremii, s-a indepartat treptat. Gandirea mea fuge, si eu la fel, insa vreau sa ma opresc.

Astazi se vorbea despre mine, se facea misto de mine si asta nu-mi convine.In seara asta ma simt aiurea, pentru ca abia am reusit sa scot cateva vorbe si apoi mi-era frica din cauza unora care isi dau cu parerea despre viata, cand tot ce au in cap sunt manuale. Oameni are nu stiu sa traiasca, sa se distreze, sa socializeze, sa-si vada de propria lor viata si de altele.

Ma gandesc in weekend sa plec, si-atunci l-as dezamagi asa cum a facut-o si el. Ar fi egoist din partea mea, si eu nu sunt deloc asa. Nu conteaza, capitol neaincheiat.

M-as duce s-o avertizez daca as putea sa-i spun, si nu-mi place s-o mint,isi va da seama. 

Ma gandesc intr-o seara sa-i spun mamei, dupa ce vor trece toate, sper sa nu se intample nimic pana atunci, sper sa nu strice nimeni lucrurile care s-au creat.

Programul ii obisnuit si obositor, ma gandesc sa renunt la ceva, nu sunt sigura. Ma gandesc la faptul ca ar trebui sa ma gandesc cu atentie si sa stau calma, sa ma ascund si sa stau calma, sa fiu eu si nu ,sa incerc sa fiu eu.

zambeste spre soare in fiecare dimineata..

imagineaza-ti ca visele sunt infinite.

ca oamenii sunt particule de praf nesemnificative

ca vorbele nu conteaza

ca faptele conteaza

ca daca-i sa zbori fara aripi vei cadea de atatea ori

si-as zbura in ploaie

daca's stii ca nimeni nu ma va dobora

daca's stii ca lucrurile sunt mai mult decat par..

vreau un cuvant, ceva aiurea, asa ca versurile astea.

pe care oricine s-ar putea sa nu l inteleaga.