despre mai mult decat un simplu prieten.

Asta-i despre un cititor al acestui blog, despre un comentator dulce si sincer a vorbelor ce se le scriu aici, despre un prieten in care am incredere, despre un prieten la care tin, despre o persoana care mi-a zis si caruia i-am spus ca "poti scrie oricand acolo cand ti se face dor, si nu ma gasesti ".

Ar fi trebuit sa scriu dincolo, insa m-am oprit aici. N-am multe de spus.

M-am gandit sa scriu de noaptea trecuta pentru ca mi s-a facut dor. Mi s-a facut dor de serile in care radeam ca doi nebuni care vorbeau seara de seara pe mess, si care dintr-o chestie mica, nascoceau un adevarat motiv de ras. Si radeam seara dupa ce inchideam si zambeam, doar pentru ca tu ma faceai sa zambesc chiar si-n cele cateva minute.

M-am gandit sa scriu pentru ca in unele zile ne pierdem vorbele si ramanem in aer, cu conversatii lenese si scurte. Si alte ori vorbeam despre chestii aiurea, si stateam sa ma gandesc, ca si saptamana trecuta cand ai reusit sa ma calmezi in cele din urma.

Imi pare daca esti suparat si daca s-a intamplat ceva, dar nu zic ca-s curioasa, ci doar ca nush daca-i asa sau nu. Mi-e dor de lungile noastre nebunii din weekend si din saptamana, cand vorbeam de chestii aiurea, sau radeam peste masura. Poate mi se pare..poate... . Am deschis pc-ul dimineata doar cu gandul sa scriu, pentru ca esti plecat acum. Sper sa citesti, dar imi aduc aminte de serile cand ziceai ca ti-e dor. Si mie mi-e dor...sa intru, sa vorbim, sa ascultam muzica impreuna si altele. Imi pare rau ca ai mei nu ma mai lasa in timpul saptamanii, si ca nu pot face nimic in privinta asta. 

Imi pare rau daca am facut vreo tampenie,si..nu stiu...

Dar mi-e dor sa stau cu tine, si sa rad, pentru ca mereu zambesc cand stam ca nebunii vorbind despre tot felul de  chestii. Mi-e dor de-o "noapte alba" asa cum ii ziceam in vara, cand stateam pana la 11 si ceva vorbind, chiar si pe mess. Nu vreau sa stam o zi, vreau sa radem un an, poate doi, poate mai multi. Mi-e dor sa stau cu tine..C.