zi ca oricare alta.

Am redeschis blog-ul la rugamintea cuiva, pentru ca mi-a zis ca merita si ii multumesc. Chiar daca numai citeste nimeni, am din nou un loc in care sa-mi arunc vorbele aiurea in propriul meu mod.

30 iulie 2012, aproape august si a mai plecat o vara in care n-am facut nimic. Azi am avut impresia ca vara asta am consumat-o pe cer, printre stele, pe tavan, pe vopseaua alba ce ma inebunea. Gasca  unu nu si-a mai aratat fata, iar multi si-au vauzt de prieteni si au plecat peste tot impreuna in tara si s-au distrat. Eu am plecat singura, cu cineva care nici macar nu avea chef de mine. M-am distrat si doar atat, m-am obisnuit sa pretind ca nu-mi pasa, iar eu sunt doar acolo cineva in plus poate pe care il vedeau persoanele doar uneori. Lista mea de vacanta este zero,pentru ca n-am reusit sa vad pe nimeni vara asta. Mi-a parut rau, apoi nici poze n-am facut asa cum mi-am dorit. Nici sa rad cu gasca doi n-am putut. S-a spulberat in cateva minute, toti sunt cu cineva, toti au o viata, eu sunt doar aici alunec de colo colo, ma plimb intre doua locuinte, casa de vacanta si casa mea, privesc soarele si astept oameni sa vina la mine pentru ca au promis, insa mereu intervine cineva.
Hmm si toti au disparut, au uitat de mine si m-au lasat sa-mi pierd vremea ascultand ploaia pe masina bunicului meu si pretinzand ca n-am mai nimic. Am incercat sa las putin internetul, sa ies afara dar pentru ce?
M-am schimbat, mi-am schimbat stilul de scris, mi-am schimbat perspectiva si gandesc prea mult,dar rad putin. Imi pare rau ca nu poti sa ma vezi uneori, sa stii exact ce simt, pentru ca mai mereu am zis doar ce trebuia si nu chiar totul.
Vara asta s-a terminat oficial si  n-am facut nimic. Nu o sa-mi aduc aminte de nimic, pentru ca n-a fost nimic memorabil care sa le povestesc altora mai tarziu. Sunt aici, peste trei ore sunt acolo, peste cinci sunt la altcineva, peste doua zile vorbim,peste trei secunde e liniste. Vara e plictisitoare cand iti petreci timpul singur iar ceilalti spun ca este normal si ca te plangi prea mult.
Zile din august aruncand ganduri prostesti aici fara nici un rost, gandesc prea mult iar tacerea mea nu face ma nimic. Cu sau fara mine tot acelasi lucru. Analizez lumea, alunec si nimeni nu ma vede, cu totii sunt prea ocupati sa vada ca un om prostut prea sa se distreze. Va veni rutina zilnica si nu va mai avea timp de nimic. Best summer, hahaha! Buna gluma asta.