N-am raspuns la intrebari.

Iar ma simt straina intr-un loc calduros, iar ma simt straina in locul asta aiurit. A fost mai bine acolo, unde ma simteam asa de bine, hai sa ne intoarcem, hai sa continuam ce a inceput acolo si sa lasam toate astea intr-o parte.

Am prea multa incredere in oameni, am sensibilitate mare la glumele de prost gust care ma enerveaza. Ma simt un nimic in seara asta, ma simt ca naiba, ma simt pierduta din nou, singura, ma simt ca si cum as fi un on diferit pentru ca vrea ca toti sa fie corecti. Ai dreptate in seara asta sunt din nou, tipa aia paralela cu toata lumea, diferita in felul ei si care are un moment prost. Ai ramas asa indiferenta si uimita cand te-am sunat in cat nu stiai ce sa mai spui, iar daca ai fi vrut cu adevarat sa iesim ai fi dat un telefon nu te-ai fi ascuns dupa pretexte. Dovedesti iar aceleasi lucruri, dovedesti ca sunt o oarecare pentru tine.
Hmm, parca nici nu am fost prin apartament, chiar daca stateam aici parca nu eram si totusi parca eram singura in casa, nici macar ceva n-ai mai zis, nimic. Motanul zambeste mai bine decat tine.
Numai scriu...deja am inceput sa plang, deja numai vreau aici, deja vreau sa ma intorc, vreau sa fiu acolo pentru ca ma simt bine alaturi  de ce carora le pasa, chiar daca uneori mai mint. Nu conteaza pentru ca sunt acolo, am sesizat o diferenta. Draga ciudatenie, n-am nevoie de  prieteni falsi care pretind ca sunt cineva, vreau doar sa zambesc  cu cineva care ma intelege si care nu se prosteste aiurea!!cuiva caruia ii pasa.