Numai ai lacrimi care sa iti justifice motivele.
Numai ai sentimente care sa iti dea putere.
Undeva acolo intr-un punct, soarele apune. O stea pe cer rasare pentru a-ti lumina mintea, o noapte plina de intuneric si frica, dezamagiri si infruntari. Ultima portita pe care am avut-o s-a inchis si s-a departat din ce in ce mai mult. S-a stins focul, unei legaturi inexplicabile si s-a impartit in cioburi, pe care le-am aruncat. Am pastrat doar pagini rupte si randuri fara sens, imbibate cu sentimente si explicatii.
Acum e cu adevarat sfarsitul a ceea ce a inceput cu cativa ani in urma. E complicat pentru ca nu inteleg, sau sunt doar eu aici. Multumesc pentru un zambet. Sorry.
Un comentariu:
frumos scris.:x si draguta imaginea. awww
Trimiteți un comentariu