Cam multe intrebari pentru o singura persoana, nu-i asa?Astazi, am simtit din nou ca momentele acelea se intorc si ma bantuie, ca le retraiesc iar si iar dar nu-mi dau seama de ce vor sa zica. Parca suntem din nou la inceput, cand nu ne cunosteam si eram doar eu si doar tu, nu noi impreuna...
Blog-ul asta e plin de zile din viata mea, de sentimente, de vorbe pe care nu le-am spus niciodata unor oameni la care am tinut/inca mai tin, este plin de parti din mine furate in momente urate. Sunt sentimente de ura aruncate pe undeva in unele postari, prin altele regrete, iubire, fericire, zambete pentru niste oameni speciali. Poate voi inchide blog-ul, uneori numai scriu, uneori uit, uneori gasesc pe altii care sa-mi aline durerea. Vechile locuri au devenit straine, vechea eu a plecat demult sau se ascunde printre minciuni. Aici numai este loc de mine. Foile numai merita patate cu ganduri pe care nimeni nu le intelege, pe care nimeni nu le vede, carora nimanui nu le da importanta prea mare.
Mi-am pierdut uneori din zambet si am reusit sa regasesc cioburile pe jos si sa-l reconstitui. Imi pierd uneori din vointa si alteori ma cred de neoprit. Scap printre degete caldura unor oameni ce sunt distanti, care poate ca ma vad acum ca o simpla persoana si nu ca o prietena. Am pierdut din nebunie , din dorinta de a face totul la extrem indiferent de consecinte sau de ce va fi atunci. Acum am impresia ca totul este bazat pe totul sau nimic, pe putere si pe slabiciune, de cine se ridica si cine cade din nou, de simplitate si de lucruri complicate. Uneori stau sa ma gandesc si-mi dau seama ca lumea continua sa mearga chiar daca eu stau pe loc, ca ei nu se opresc pentru un cuvant al unui om ce face parte dintr-un milion. Iar alteori incep sa alerg sa o prind din urma dar ceea ce vad este ca altii trec pe langa mine si eu nu inteleg. Ceva s-a schimbat, cineva s-a schimbat aici, acolo, undeva s-a intamplat ceva. Nu ma minti pentru ca mereu este un motiv. Acum doi ani am inceut cu un motiv, te-am ales pe tine cu un motiv si ti-ai batut joc, v-am ales pe voi si v-am pierdut pe rand iar eu sunt in mijloc si mi-e frica ca unii nu vor accepta, te-am gasit pe tine si altii te-au furat. Sper ca ti-e mult mai bine acolo unde este.
Hmm, aceea replica pentru fiecare scoasa dintr-o conversatie nebuna. Doua categorii, ei sau ceilalti, cer si pamant, apa sau gheata, mare sau ocean, lucruri diferite. Alteori ma simt bine, ma simt la fel ca inainte si uneori simt ca acolo ceva lipseste. Ceva tot este diferit chiar daca lucrurile par la fel. Ceea ce ne-a legat a murit, s-a rupt, s-a crapat , s-a aruncat de buna voie in ocean si s-a scufundat fara vreo sansa. Ceea ce s-a trezit in sufletele nastre, s-a scurs printr-o clepsidra pe care am aruncat-o in acelasi loc in care povestea noastra a inceput. Ceea ce ne-a adus in fata dorintei de a fi prietene, poate ca inca n-a muritl...dar s-a micsorat in momentul in care ai ales pe altii in locul meu.
Nu imi place sa judec, sa intreb de ce a ales asta sau de ce s-a intamplat si cum. Nu judec lumea pentru lucrurile pe care le-au facut, dar incerc sa inteleg, incerc sa uit , sa plec si sa gasesc pe altcineva care sa-mi ofere alinare intr-un mod mai bun. Am renuntat la niste persoane, pentru altele, am renuntat la niste amintiri pentru intamplari noi, am renuntat la niste lucruri pentru niste cerinte. Dar toate lucrurile la care am renuntat, le-am pastrat in suflet si le-am reinviat cand mi-am dat seama ca vorbele mele nu conteaza. Fiecare are pe cineva special, pe care pate conta mereu, la orice ora, in orice zi, pentru orice. Si vad pe fiecare ca are pe cineva si eu ma impart cu aceleasi lucruri la mai multe persoane. De ce?Pentru ca inca n-am gasit pe cineva care sa stiu ca este doar al meu. Am pierdut pe fiecare, nu in totalitate, ci doar cu speranta pentru ca au pe cineva mai bun. Vreau si eu pe cineva mai bun decat toti ceilalti, cineva care sa-mi zica ca ma vrea ca prietena pentru totdeauna si sa nu ma inlocuiasca, cineva care sa-mi spuna ca ma iubeste din toata inima ... si poate mai tarziu, cineva care sa nu-mi dea o melodie doar pentru ca se simte rau, cineva care sa vada ca sufar chiar si atunci cand nu o arat. Cineva care sa aiba puterea sa citeasca tot acest post si sa ma inteleaga, cineva care sa nu se gandeasca ca asta vrea sa sune ca un regret fata de prietenii mei, cineva care sa stie ca ii iubesc pe toti cei care se regasesc printre randuri si ca n-as renunta niciodata la ei, cineva caruia sa-i nu-i pese de celelalte file scrise cu vorbe aiurea..doar abureli.
Un comentariu:
bravo!
like:p
Trimiteți un comentariu